Uretrita este sindromul de BTS cel mai frecvent recunoscut la barbati. In ultimul deceniu, incidenta uretritei gonococice a scazut mult in aproape toate tarile industrializate, in timp ce incidenta uretritei negonococice (UNG) ramane ridicata - ceea ce sugereaza ca masurile pentru controlul UNG sunt, pana acum, relativ ineficiente. Gonoreea si UNG survin cu o frecventa similara in randul barbatilor care se prezinta in clinicile de BTS din Statele Unite, in timp ce UNG este de cateva ori mai frecventa decat gonoreea printre barbatii consultati de practicienii majoritatii altor servicii clinice.
Aproximativ 30-40% din cazurile de UNG sunt cauzate de Chlamydia trachomatis, desi proportia cazurilor datorate acestui microorganism poate sa fi scazut la populatiile unde au fost implementate programe pentru controlul chlamidiilor. Virusul herpes simplex (HSV) si Trichomonas vaginalis determina fiecare doar o mica proportie din cazurile de UNG in Statele Unite, dar majoritatea cazurilor nu pot fi atribuite nici unuia din acesti trei agenti patogeni. Ureaplasma urealyti-cum a fost implicat in studiile caz-control ca o cauza probabila a multor cazuri negative pentru Chlamydia, iar M. genitalium a fost depistat, prin teste de reactie de polimerizare in lant (PCR) din probele uretrale, ca fiind asociat cu UNG in doua studii caz-control recente. Cateva cazuri sunt determinate de bacterii coliforme la barbatii care sunt parteneri activi in contactele sexuale anale neprotejate. Diagnosticul initial al uretritei masculine nu include de obicei teste specifice pentru patogeni, in afara deNeisseria gonorrhoeae si C. trachomatis.
In evaluarea unui barbat activ sexual cu simptome de scurgeri ureterale si/sau disurie, trebuie urmate urmatoarele etape:
1. Silirea prezentei uretritei. Primul pas este examinarea scurgerilor uretrale purulente sau mucopurulente. Uneori trebuie efectuate manevre de "stoarcere\" a uretrei, dupa ce pacientul in prealabil nu-si goleste cateva ore ca, preferabil peste noapte. Indiferent daca scurgerile anormale sunt evidente sau nu, inflamatia trebuie evaluata prin examinarea unui frotiu colorat Gram, obtinut dupa introducerea unui mic tampon de vata atasat de o bagheta 2-3 cm in interiorul uretrei; prezenta a 5 sau mai multe neutrofile pe camp lOOOx in zone ce contin celule sugereaza uretrita. Alternativ, poate fi examinat pentru celulele inflamatorii sedimentul centrifugat al primilor 20-30 ml de urina evacuata, fie la microscop, fie prin testul esterazei leucocitare. Pacienti cu simptome de uretrita la care lipsesc semnele obiective, pot avea mai degraba probleme functionale decat organice si in general nu beneficiaza de cure repetate de antibiotice.
2. Evaluarea complicatiilor sau a diagnosticelor diferentiale. Epididimita si complicatiile sistemice cum sunt infectia gonococica diseminata si sindromul Reiter trebuie excluse printr-o scurta anamneza si examinare. Prostatita bacteriana si cistita trebuie excluse prin testari adecvate ale barbatilor cu disurie la care lipsesc dole de uretrita si ale barbatilor cu uretrita inactivi sexual. Tuseul rectal pentru examinarea prostatei rareori da informatii utile in evaluarea barbatilor tineri cu uretrita, activi sexual.
3. Evaluarea pentru infectia gonococica si chlamidiana. Gonoreea este diagnosticata prin demonstrarea existentei diplococilor gram-negativi tipici in interiorul neutrofilelor, iar un diagnostic preliminar de UNG este justificat daca diplococii gram-negativi nu sunt gasiti. Totusi, datorita faptului ca incidenta gonoreei scade si infectia devine rara in multe centre clinice, un numar mai mic de clinicieni si laboratoare vor avea suficienta experienta pentru a se baza doar pe frotiurile colorate pentru diagnosticarea si excluderea infectiei gonococice. De aceea, trebuie utilizate de rutina, culturi sau teste de detectare genomica pentru N. gonorrhoeae si culturi, teste de identificare a antigenelor sau de detectare genomica pentru C. trachomatis, in majoritatea centrelor clinice. Amplificarea genetica utilizand reactia lantului ligazei sau PCR pare sa fie sensibila si foarte specifica pentru oricare dintre cele doua microorganisme; astfel de teste vor fi probabil larg folosite in screeningul si, poate, in testarea diagnostica a infectiei chlamidiene si gonoreei. Sunt de asemenea recomandate testele diagnostice pentru C. trachomatis, chiar daca este ificat tratamentul empiric al infectiei chlamidiene, deoarece rezultatul determina prognosticul si orienteaza sfaturile date pacientului si abordarea partenerului(ilor) sexual(i) al pacientului.
4. Tratarea uretritei. In practica, daca prin coloratia Gram a fost exclusa gonoreea, uretrita este tratata cu un regim eficient pentru UNG - de exemplu, doxiciclina (100 mg oral, de doua ori pe zi) sau azitromicina (1 g oral, intr-o singura doza). Daca au fost evidentiati gonococi prin coloratia Gram sau daca nu s-a efectuat nici un test diagnostic, tratamentul trebuie sa includa una din curele de o singura doza pentru gonoree (modulul 150) plus azitromicina sau 7 zile de tratament cu doxiciclina pentru o posibila infectie chlamidiana. Partenerii sexuali trebuie testati pentru gonoree si infectie chlamidiana si trebuie sa primeasca regimul administrat barbatului luat in discutie in cazul respecti
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
