mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Boli cu transmitere sexuala
Index »Boli infectioase » Boli cu transmitere sexuala
» Infectiile vulvo-vaginale

Infectiile vulvo-vaginale


Share



Simptomele vulvo-ginale sunt printre cele mai frecvente motive ale tinerelor femei de a se prezenta la medic. Mai mult decat atat, anumite infectii vulvo-ginale pot lasa sechele serioase, iar tricomoniaza si vulvo-ginita candidozica pot creste rata de transmitere sexuala a HIV. Tricomoniaza ginala si ginoza bacteriana in perioada precoce a sarcinii au fost factori independenti de prognostic pentru nasterea prematura. Vaginoza bacteriana pare, de asemenea, sa fie un factor de risc pentru infectiile cu bacterii anaerobe ale tractului genital superior. Vaginita poate fi o trasatura timpurie si evidenta a sindromului de soc toxic, iar vulvo-ginita recurenta sau cronica cu Candida apare cu o frecventa crescuta printre femeile cu boli sistemice, cum este diabetul zaharat sau infectia HIV cu imunitatea alterata (desi numai o mica proportie din femeile cu vulvo-ginita candi-dozica recurenta din Statele Unite chiar au o boala predispozanta serioasa). Secretiile vaginale pot fi manifestarea initiala a herpesului genital si, ocazional, reflecta cervicita mucopurulenta sau BIP determinate de infectia gonoreica sau chlamidiana.


Astfel, simptomele si semnele vulvo-ginale justifica o eluare atenta si o terapie adecta, care este specifica localizarii anatomice si tipului de infectie. O examinare atenta a pelvisului trebuie sa preceada de obicei testele mai inzive si mai costisitoare, in eluarea femeilor cu simptome vulvo-ginale, pelvine sau abdominale.
Vaginoza bacteriana este cea mai obisnuita cauza de simptome vulvo-ginale in majoritatea situatiilor clinice; ea este urmata indeaproape ca frecventa de candidoza vulvo-ginala. in majoritatea situatiilor tricomoniaza este mai putin frecventa in tarile dezvoltate. Infectia ginala poate fi caracterizata prin una sau mai multe din urmatoarele: secretii cu volum crescut; culoare galbena anormala a scurgerilor determinata de cresterea concentratiei leucocitelor polimorfonucleare; prurit vulr, iritatie sau arsuri, deseori cu disurie externa; dispareunie vulra; miros ginal neplacut. O componenta importanta a eluarii clinice a scurgerilor ginale este constatarea, prin examinarea cu speculum, daca aceste scurgeri provin din gin sau cervix si daca sunt anormale din punct de vedere obiectiv. Diagnosticul si tratamentul acestor trei tipuri de infectii ginale sunt rezumate in elul 129-3. in prezent sunt disponibile in comert teste tip probe ADN pentru depistarea T. ginalis, Candida albicans si a concentratiilor ginale crescute de Gardnerella ginalis identificate in ginoza bacteriana, dar aceste teste nu au fost pe deplin eluate. Abordarea generala a tratamentului acestor afectiuni este listata mai jos.


Tricomoniaza ginala (modulul 220) T. ginalis este transmisa sexual. Desi multe femei infectate si majoritatea barbatilor infectati sunt asimptomatici, tratamentul atat al cazurilor asimptomatice cat si al celor simptomatice reduce rata de transmitere si previne dezvoltarea tardi a simptomelor.


Tricomoniaza simptomatica produce in mod caracteristic o scurgere ginala profuza, galbena, purulenta, omogena si iritatie vulra. Epiteliul ginal si vulr pot fi vizibil inflamate, iar colposcopia rele leziuni petesiale pe cervix ("cervix cu aspect de capsuna\") la aproximativ 50% din cazuri. De obicei pH-ul lichidului ginal este 5,0 sau mai mare. La femeile cu simptome si semne tipice de tricomoniaza, examinarea la microscop a secretiilor ginale amestecate cu solutie salina evidentiaza de obicei tricomone mobile si leucocite polimorfonucleare. in astfel de cazuri, examinarea directa intre lama si lamela este in cel putin 80% din cazuri la fel de sensibila ca si cultura. Totusi, la femeile fara simptome si semne, cultura este deseori necesara pentru detectarea microorganismului. Diagnosticul infectiei cu T. ginalis la barbati necesita culturi din sedimentul urinar obtinut la prima mictiune dimineata devreme sau o mostra uretrala obtinuta cu tamponul inainte de prima golire a cii. Metode de identificare a T. ginalis sunt in curs de investigare prin imuno fluorescenta sau prin utilizarea de probe de oligonucleotide care se pot dovedi utile pentru diagnostic, atat la femei cat si la barbati.
Numai nitroimidazolii trateaza cu eficienta mare tricomoniaza. O doza unica de 2,0 g oral de metronidazol este tratamentul de electie si este la fel de eficient ca si regimurile mai indelungate. Alti nitroimidazoli, cum sunt tinidazolul si ornidazolul, au un timp de injumatatire mai mare decat metronidazolul, dar nu s-a aratat clar ca ar da rezultate mai bune in tricomonaza. Este recomandat tratamentul de rutina al partenerilor sexuali pentru reducerea atat a riscului de reinfectare, cat si a rezervorului de infectie. Tratamentul local ginal cu gel continand 0,75% metronidazol, desi este eficient in ginoza bacteriana ( mai jos), nu este foarte eficient in tricomoniaza ginala. Metronidazolul nu este recomandat in primul trimestru de sarcina, dar dupa aceea este considerat fara pericol. Alcoolul trebuie evitat 24 h dupa folosirea metronidazolului datorita efectelor disulfiram-like ocazionale. Cand este posibil din punct de vedere practic, partenerii pacientilor cu tricomoniaza (sau cu orice alta infectie transmisa sexual) este preferabil sa fie consultati personal, in loc sa fie tratati fara examinare si indicatii.
Vaginoza bacteriana Scurgerile ginale care nu sunt asociate cu T. ginalis, fungi sau infectii cervicale sunt datorate de obicei ginozei bacteriene. Acest sindrom (numit pe vremuri ginita nespecifica, ginita anaeroba sau scurgeri ginale asociate cu Gardnerella) este caracterizat prin miros ginal neplacut si o secretie alba in cantitate usor sau moderat crescuta, care este omogena, cu scozitate mica, ce acopera uniform mucoasa ginala. Sindromul este asociat cu factori de risc pentru BTS, cum sunt partenerii sexuali multipli si raporturile sexuale recente cu un partener nou, dar nici un patogen transmis sexual nu a fost clar implicat in etiologie si tratamentul antibiotic al partenerilor de sex masculin, pana acum, nu a redus rata recurentelor printre femeile afectate. Considerata in trecut drept o afectiune benigna, ginoza bacteriana a fost implicata ca factor de risc in salpingita acuta, nasterea prematura si complicatiile neonatale si perinatale asociate.
Prelenta si concentratiile a G. ginalis, Mycoplasma hominis si a cator bacterii anaerobe [de ex. specii de Mobiluncus, Prevotella (in trecut Bacteroides) si unele specii dePeptostrep-tococcus] sunt mult crescute in fluidul ginal al femeilor cu ginoza bacteriana fata de cel al femeilor fara acest sindrom. Oricum, nici unul din aceste microorganisme nu este depistat doar in randul femeilor cu ginoza bacteriana, iar G. ginalis a fost izolata in concentratii scazute din ginul a peste 50% din femeile sanatoase. In ginoza bacteriana sunt absenti de obicei din gin Lactobacillus producatori de peroxid de hidrogen, care constituie majoritatea florei normale ginale. Aceasta situatie faciliteaza suprapopularea ginului cu bacterii anaerobe, M. hominis si G. ginalis. Spalaturile ginale, utilizarea
spermicidului intraginal nonoxinol-9 si partenerii sexuali noi, sunt asociate cu pierderea colonizarii ginale de catre lactobacilii producatori de hidrogen peroxid.
Vaginoza bacteriana este diagnosticata conventional prin demonstrarea a oricare trei dintre urmatoarele patru anomalii:
1. Semne obiective de secretii ginale crescute, albe, omogene si excluderea ginitei candidozice, tricomoniazice si a cervicitei mucopurulente. Acest proces trebuie sa includa colectarea de probe endocervicale pentru a fi testate pentru C. trachomatis si N. gonorrhoeae.
2. Eliberarea unui miros distinct de peste imediat dupa amestecarea secretiilor ginale cu o solutie de KOH10%. Acest miros este atribuit aminelor volatile (de ex. trimeti-lamina, putresceina si cadaverina), rezultate din meolismul bacteriilor anaerobe din fluidul ginal.
3. Un pH > 4,5 al secretiilor ginale. Cresterea pH-ului poate fi partial atribuita prezentei aminelor, precum si scaderii productiei de lactat. (Trebuie evitata testarea secretiilor cervicale care au in mod caracteristic un pH in jur de 7,0.)
4. Demonstrarea microscopica a "celulelor-cheie\". Celulele-cheie sunt celule epiteliale ginale acoperite cu microorganisme cocobacilare. La examenul microscopic direct al preparatului obtinut prin amestecul secretiilor ginale cu o solutie salina izotona intr-o proportie aproximati de 1:1, celulele-cheie au un aspect granular si limite imprecise (ura 129-l). Alternativ, diagnosticul de laborator al ginozei bacteriene se poate sili pe baza detectarii celulelor-cheie pe un frotiu al secretiei ginale, colorat Gram, din secretiile ginale. Lactobacilii predominanti in mod normal (bacili gram-pozitivi mari) sunt inlocuiti in majoritate sau complet de o bogatie de tipuri morfologice bacteriene constand in G. ginalis si microorganisme anaerobe. Demonstrarea existentei multor "celule-cheie\" la examenul microscopic direct si evidentierea prin coloratia Gram a unei flore ginale modificate caracteristic reprezinta criteriile cele mai sensibile, specifice si obiective pentru diagnosticul ginozei bacteriene la femeile cu simptome si/sau semne ale acestei afectiuni.Incercarile de a izola G. ginalis, micoplasme genitale sau bacterii anaerobe au o utilitate scazuta in diagnosticul ginozei bacteriene deoarece aceste microorganisme sunt componente ale florei ginale la multe femei care nu au acest sindrom.
Regimul standard pentru tratamentul ginozei bacteriene a fost metronidazolul (500 mg oral, de doua ori pe zi, timp de 7 zile). Clindamicina (300 mg oral, de doua ori pe zi, timp de 7 zile) este de asemenea eficienta, dar nu este preferata. Tratamentul intraginal cu crema ce contine clindamicina 2% [un aplicator complet (5 g continand 100 mg clindamicina fosfat) in fiecare noapte, timp de 7 nopti] sau gel ce contine metronidazol 0,75% [un aplicator complet (5 g continand 37,5 mg metronidazol) de doua ori pe zi timp de 5 zile] este eficient, de asemenea, si nu produce reactii adverse sistemice. O doza unica de 2 g metronidazol oral poate fi utilizata, de asemenea, dar produce rate de recurenta pe termen scurt ce mai mari decat cele obtinute prin regimul cu metronidazol, timp de 7 zile. Recurenta pe termen lung (de ex., dupa cate luni) este suparator de frecventa, iar frecventa sa nu este redusa de tratamentul cu metronidazol al partenerilor de sex masculin. Cu toate acestea, un partener sexual nou poate fi implicat ca un factor de risc pentru recurenta.
Nu exista date certe care sa sustina folosirea preparatelor ginale sau orale continand specii de Lactobacillus in tratamentul si prevenirea recurentelor ginozei bacteriene. Oricum, exista putine, sau deloc, preparate comerciale disponibile cu lactobacili care sa contina tulpinile ginale producatoare de peroxid de hidrogen, care adera la epiteliul ginal. Deoarece aderenta poate fi castigata prin colonizare eficienta, studiile cu astfel de izolate vor fi de interes.


Candidoza vulvo-ginala Simptomul predominant in candidoza vulvo-ginala este pruritul vulr sau iritatia. De obicei nu exista un miros distinct iar simptomele de secretie ginala nu sunt caracteristice. Sunt frecvente semne de eritem vulr, edem si fisuri. Secretia ginala este alba in mod obisnuit si redusa cantitativ, iar uneori ia forma de placi albe, ca in candidoza orofaringiana sau aspect branzos aderand slab de mucoasa ginala. Candida albicans este raspunzatoare pentru cel putin 80% din hifele izolate din gin, in timp ce Torulopsis glabrata si alti fungi din specia Candida mai rar intalniti se gasesc in restul de 20%. Majoritatea cazurilor de candidoza vulvo-ginala rezulta probabil din dezvoltarea accentuata a tipurilor endogene de C. albicans care au colonizat ginul sau tractul intestinal. Unii barbati ale caror partenere au candidoza vulvo-ginala dezvolta o dermatita candidozica simptomatica a penisului.


Diagnosticul de candidoza vulvo-ginala implica evidentierea fungilor prin examinarea microscopica a fluidului ginal combinat cu ser fiziologic sau KOH 10% sau prin coloratie Gram. Obserrea pseudohifelor sau hifelor intareste diagnosticul de ginita cu C. albicans. Leucocitele polimorfonucleare sunt deseori prezente. Examinarea microscopica este mai putin sensibila decat cultura, dar se coreleaza mai bine cu simptomele. Cultura reuseste sa detecteze C. albicans la unele femei cu simptome si semne de candidoza vulvo-ginala in prezenta unor rezultate negative la examinarea microscopica si detecteaza totodata colonizarea frecventa, concomitenta, la femeile fara astfel de simptome si semne. pH-ul secretiilor ginale este, de obicei, mai mic de 4,5 si nu apare nici un miros de amine cand se amesteca secretiile ginale cu KOH 10%. Eroziunile vulre superficiale sau fisurile din candidoza vulvo-ginala trebuie diferentiate de manifestarile din herpesul genital sau de alte cauze de ulcer genital.

In majoritatea cazurilor terapia pentru infectia ginala cu Candida este indicata doar daca pacienta este simptomatica sau are semne de vulvo-ginita. Tratamentul uzual consta in administrarea intraginala a oricaruia din cele cate antibiotice imidazolice (de ex. miconazol sau clotrimazol) timp de 3-7 zile. Eliberarea fara prescriptie medicala a unor astfel de preparate a redus costul ingrijirii si a facut tratamentul mai antajos pentru multe femei cu vulvo-ginita fungica recurenta. Totusi, simptomele de vulvo-ginita sunt nespecifice iar autotratarea presupuselor candidoze vulvo-ginale poate intarzia detectarea si tratarea altor infectii mult mai serioase. De aceea, autotratarea trebuie limitata strict la femeile cu simptome clasice de prurit vulr la care episoadele anterioare de vulvo-ginita fungica au fost diagnosticate de un clinician cu experienta. Tratamentul cu o doza unica orala de fluconazol (150 mg) este de asemenea eficient, fiind preferat de multi pacienti. Terapia orala prelungita sau periodica cu fluconazol sau ketoconazol poate fi indicata in cazuri severe sau cu recurente foarte frecvente, sau pentru cele care nu raspund la terapia intraginala sau la cea orala cu doza unica. Astfel de pacienti trebuie investigati pentru diabet sau infectie cu HIV, desi aceste boli sistemice reprezinta explicatii neobisnuite pentru candidoza vulvo-ginala recurenta. Tratamentul de rutina al partenerilor sexuali nu este indicat.


Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie 2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie 3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai