Pulsul arterial aortic central se exprima printr-o unda cu ascensiune rapida spre un rf rotunjit (ura 227-l). Unda anacrota, prezenta pe portiunea ascendenta a undei pulsului, apare chiar inaintea atingerii presiunii maxime a fluxului aortic. Panta descendenta, mai putin abrupta, prezinta o deflexiune ascutita, sincrona cu inchiderea lvelor aortice, denumita incizura. Pe masura ce unda pulsatila se transmite in periferie, panta ascendenta initiala devine mai abrupta, unda anacrota devine mai stearsa, iar incizura este inlocuita de o crestatura dicrota, mai putin ascutita. Palparea pulsului arterial periferic (de exemplu, radial) ofera adesea mai putine informatii decat examinarea pulsului central (de exemplu, carotidian) in ceea ce priveste alterarea ejectiei ventriculului stang sau functionalitatea lvelor aortice. Oricum, anumite obsertii, cum ar fi un puls hiperkinetic in insuficienta aortica sau pulsul alternant, sunt mai evidente la arterele periferice (ura 227-2). Examinarea pulsului carotidian se face mai bine cu muschiul sternocleidomastoidian relaxat si cu capul usor rotit spre examinator. In cazul palparii pulsului brahial, examinatorul poate sustine cotul relaxat al pacientului cu mana dreapta in timp ce comprima pulsul brahial cu policele. Tehnica obisnuita de palpare a pulsului este prin comprimarea arterei cu policele sau indexul, pana la perceperea pulsatiei maxime. Examinatorul aplica grade riate de compresie a arterei, in timp ce se concentreaza asupra fazelor separate ale undei pulsului. Aceasta metoda, denumita trisectie, este utila in aprecierea pantei ascendente, a rfului sistolic si a pantei diastolice a pulsului arterial. La majoritatea persoanelor normale nu se palpeaza o unda dicrota.
Un puls mic, slab, pulsus parvus, se intalneste frecvent daca exista diminuarea volumului bataie al ventriculului stang, presiune mica a pulsului si cresterea rezistentei sculare periferice (ura 227-2). Un puls hipokinetic poate fi datorat hipovolemiei, insuficientei ventriculului stang, unei pericardite constrictive sau stenozei mitrale. In stenoza lvei aortice, pulsul prezinta o intarziere a rfului sistolic, pulsus tardus, ca rezultat al obstructiei ejectiei ventriculului stang. In contrast, un puls amplu, saltaret (hiperkinetic), se asociaza de obicei cu cresterea volumului bataie al ventriculului stang, cresterea presiunii pulsului si scaderea rezistentei sculare periferice. Acest aspect apare in mod caracteristic la pacienti cu volum-bataie crescut, ca in blocul atrio-ventricular complet, cu circulatie hiperkinetica datorata anxietatii, anemiei, efortului sau febrei sau la pacienti cu deviere rapida a sangelui din sistemul arterial (canal arterial persistent, fistula arterio-venoasa periferica). Pacientii cu insuficienta mitrala sau defect septal ventricular pot avea, de asemenea, un puls amplu, deoarece ejectia puternica a ventriculului stang produce o crestere rapida a pulsului arterial, chiar daca durata sistolei si volumul-bataie sunt diminuate. in insuficienta aortica, pulsul arterial cu ascensiune rapida, saltaret, este rezultatul cresterii volumului-bataie al ventriculului stang si al cresterii vitezei de ejectie a VS.
Pulsul bisferens, care prezinta doua rfuri sistolice, este caracteristic insuficientei aortice (cu sau fara stenoza de insotire) si cardiomiopatiei hipertrofice (modulul 239). in ultimul caz, panta ascendenta a pulsului urca rapid si cu forta pana la primul rf sistolic ("unda de percutie\"). Urmeaza un scurt declin al presiunii, datorita reducerii bruste a vitezei de ejectie a ventriculului stang la mijlocul sistolei, cand apare obstructia severa. Apoi apare adesea o unda poziti, mai mica si mult mai lenta, ascendenta ("unda de flux\"), produsa de ejectia ventriculului stang ce continua si de undele reflectate din periferie. Pulsul dicrot are doua unde palpabile, una in sistola si alta in diastola. El se intalneste mai frecvent la pacientii cu un volum-bataie foarte scazut, in special in cardiomiopatia dilatati.
Pulsul alternant se refera la riatii regulate de amplitudine a pulsului, in ciuda unui ritm regulat (ura 227-2). El se datoreaza unei riatii in forta contractila a ventriculului stang si de obicei denota o severa afectare a functiei ventriculului stang, aparand in mod obisnuit la pacientii care au si un al treilea zgomot cardiac
bine perceptibil. Pulsul alternant mai poate aparea in timpul sau dupa o tahicardie paroxistica, sau pentru cate batai care urmeaza unei extrasistole la pacienti fara boala cardiaca. in pulsus bigeminus exista de asemenea o modificare regulata a amplitudinii pulsului, dar aceasta este cauzata de contractia ventriculara prematura ce urmeaza fiecarei batai regulate. Pulsul paradoxal este o accentuare a reducerii TA sistolice insotind reducerea amplitudinii pulsului arterial care apare in mod normal in inspir. La pacientii cu tamponada pericardica (modulul 240), obstructia cailor respiratorii sau obstructia venei cave superioare, scaderea tensiunii arteriale sistolice depaseste frecvent loarea normala de 10 mmHg, iar pulsul periferic poate sa dispara complet in timpul inspirului.
Palparea simultana a pulsului radial si femural, care sunt in mod normal coincidente, este importanta pentru a exclude o coarctatie de aorta, situatie in care pulsul femural este mai slab si intarziat (modulul 235).
