Pe linga ameliorarea tolerantei la efort, a calitatii vietii coronarianului (poate face eforturi mai mari fara tulburari, palpitatii, angor), reluarea muncii dupa IM este Un alt criteriu relator al efectelor benefice ale tratamentului complex in care reabilitarea ocupa un loc important.
Daca in general 60% din cei cu IM, isi reiau lucrul dupa patru luni de la accident, chiar in absenta reabilitarii, procentul celor intorsi in procesul de productie creste la 80% in cazul bolnavilor inclusi in programele de reabilitare, ei renind in activitate in mai putin de patru luni de la debut (trei luni).
Cistigul economic al reabilitarii este estimat ca fiind imens.
Modalitatile de antrenament de care poate beneficia bolnavul cu IM sint dirse. Cel mai larg folosit este antrenamentul la bicicleta ergo-metrica. Subiectul participa la sedintele de pe-dalare, de trei ori pe saptamina, 30\' cu incarcatura constanta, care sa fie suficienta pentru a constitui o solicitare a aparatului cardiovascular, sau cu incarcatura variabila, la care raspunsul cardiovascular este apreciat mai ales dupa modificarile frecntei cardiace.
Parametrii programului de antrenament
Participarea la program trebuie sa fie placuta, sa concorde cu optiunea bolnavului.
Efortul trebuie sa asigure cresterea substantiala si sustinuta a functiilor meolice, cardiovasculare, respiratorii si neuromusculare.
Sporirea intensitatii antrenamentului se va prescrie diferentiat si se va modifica progresiv, crescind numai dupa ce s-a asigurat antrenamentul la un anumit nil de incarcare (solicitare) pentru o perioada data.
Mersul in tempo alert, ciclismul stationar sau mobil, inotul, alergarea, urcatul scarilor, exercitiile de gimnastica gradate si in genere sporturile necompetiti si care sa nu blocheze respiratia sint foarte utile.Inaintea inceperii antrenamentului, evaluarea sistemului cardiovascular, in functie de dirsele nile de solicitare, este obligatorie pentru ca antrenamentul sa fie riguros stiintific.
Efortul prescris la antrenament nu trebuie sa depaseasca nilul din timpul testarii capacitatii de efort.
Exista interrelatii intre diferiti parametri: asa de exemplu, evaluarea cantitativa a frecntei cordului, controlul EKG, al tensiunii arteriale si al simptomelor aparute in efort sint suficiente pentru prescrierea unui program rational de efort.
Pentru ca pragul la care apar modificarile dirselor functii ale inimii difera, nilul la care apare perturbarea uneia dintre acestea poate servi ca etalon de incarcatura maxima permisa pe sedinta de antrenament.
Folosirea frecntei cardiace si a TA, sub forma produsului indice tensiune timp (ITT), ne da masura indirecta a consumului de CV, miocardic (VO2M) si permite estimarea intensitatii de efort de care individul este capabil.
Eficienta programului de antrenament este influentata in mod predominant de intensitatea efortului in antrenament raportata la puterea aeroba initiala (dinaintea antrenamentului) a individului.
Nu sint de neglijat\' nici frecnta efortului si nici durata acestuia.
Deci fitnessul cardiovascular si al musculaturii scheletice sufera modificari legate de intensitatea absoluta sau relativa a efortului pe sedinta de antrenament.
Nilul de solicitare prin efort este cel mai bine ilustrat de frecnta cardiaca estimata ca procent din frecnta maxima corespunzatoare virstei (elul 4). Deci costul in O2 al efortului in conditii de echilibru cardiorespirator (steady state) poate fi calculat cu precizie dupa frecnta cordului atit la tineri cit si la virstnici, la cei fit si unfit, la normali si la cardiaci.
Sint cazuri in care capacitatea de efort este mult limitata si in aceste conditii folosirea frecntei cardiace ca index al V02 sau al intensitatii antrenamentului este ireala.
De asemenea, imposibilitatea cresterii frecntei cardiace datorita unei boli a nodului sinoatrial sau datorita unor simptome limitate (hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, extrasistole, bloc atriontricular, angor ser) face ca frecnta maxima corespunzatoare vir-stei sa apara ireal de inalta.
La fel, determinarea indirecta prin extrapolare din valori foarte joase nu poate fi considerata ca o masura fidela a V02 maxim.In aceste conditii frecnta din cursul antrenamentului va fi de 70-85o/0 din valoarea frecntei la care apar simptome limitante.
S-au elaborat dirse formule de calcul pentru frecnta maxima permisa in cursul antrenamentului. Iata formula Karvonen: (Frecnta maxima corespunzatoare virstei - frecnta de repaus) X (60-70%+frecnta de repaus). Ex.: (175-62) X60/100+ 62=130. Formula este aplicabila coronarienilor fara limitari importante ale capacitatii de efort, cu rezerva coronariana relativ satisfacatoare.
Consumul de O2 pe bataie cardiaca (V02/pul-sul) este o marime care ne da indicatii asupra rezeri coronariene.
Valoarea lui creste cu marirea intensitatii efortului. Normalii fara conditie fizica (unfit) si cardiacii au un consum de O2 miocardic mai
mare in efort decit normalii fit probabil datorita insuficientei coronariene.
Deci, asa cum am mai semnalat, efortul bratelor, ativ cu efortul membrelor inferioare, influenteaza diferit frecnta cardiaca si V02 maxim pentru acelasi efort dat.
Astfel V02 maxim al organismului este mai mic la efortul membrelor superioare decit al membrelor inferioare.
Frecnta cordului in pozitia culcat sau se-zind este mai mare in timpul efortului bratelor decit al membrelor inferioare, la acelasi nil de V02 sau efort dat. (elul 5).
VO* maxim atins in inot nu este asemanator cu cel din timpul alergarii sau ciclismului (masa musculara activata in inot este mai mica decit cea solicitata in alergare sau in ciclism).
Desi brassul nu este un procedeu de viteza, se recomanda pentru antrenament, fiind preferat fata de craul sau de alte procedee de inot, mai ales pentru coronarieni.
Reactia diferita a frecntei cardiace la efortul membrelor superioare si inferioare face imperios necesara folosirea in cadrul antrenamentului a unor exercitii variate (gimnastica, mersul, alergarea, bicicleta, inotul).
Efectele antrenamentului fizic sint remarcabile mai ales la cei neantrenati, unfit la care cresterea capacitatii de efort este sesizabila dupa minimum patru-sase saptamini.
La coronarieni sint favorabile antrenamentele de intensitate medie si cu o durata care nu depaseste 30-60\'.
Programele de antrenament trebuie sa cuprinda 3-15\' incalzire; 20-40\' antrenament fizio propriu-zis sau jocuri sporti, 3-15\' perioada de renire.
Raspunsul aparatului cardiovascular poate varia de la o sedinta la alta, in functie de capacitatea individului de a efectua o anumita activitate, de modificarile cardiace emotionale si de starea de sanatate si dispozitia acestuia.
Reevaluari periodice ale capacitatii de efort sint necesare, mai ales dupa starile de boala, perioada de intrerupere a antrenamentului pentru silirea entualei deconditionari si a nilului optim de antrenament.
