Principiul fundamental al fiziologiei (stiinta care se ocupa cu studiul functiilor organelor si organismului uman), conform caruia structura si randamentul unui organ sint determinate, pe de o parte, de bagajul ereditar, iar pe de alta parte de calitatea si cantitatea efortului la care este supus,. isi pastreaza si in prezent deplina valabilitate.
Cu cit un organ este obligat s,a lucreze mai intens, dar in limite fiziologice, cu atit este mai eficace si prezinta o rezistenta sporita la actiunea unor factori nocivi din mediul extern.
Stimulul adecvat pentru buna functionare a organelor interne (mai ales a aparatului cardiovascular si respirator) si al meolismului este efortul fizic dinamic (izotonic, adica efectuat cu deplasare), in care sint antrenate mari grupe musculare, mai ales ale membrelor inferioare.
Daca musculatura nu este solicitata asistam la scaderea capacitatii functionale, asemenea atrofiei prin lipsa de solicitare, care atinge uneori grade patologice.
Peste doua milenii de experienta au demonstrat, fara putinta de tagada, ca efortul fizic constituie o investitie valoroasa, asigurind omului revitalizarea si mentinerea sanatatii, imbunatatind din punct de vedere biologic conditia umana.
Implicatia efortului fizic in pastrarea sanatatii prinde contur odata cu dezltarea scolii din Crotona a lui P i t a g o r a si a lui A1 e -m o n. Pentru ei, boala este rezultatul destramarii armoniei organismului, iar vindecarea este intoarcerea la armonia anterioara imbolnavirii.
I c c u s din Tarentum vede in exercitiul fizic o posibilitate de integrare morala a personalitatii individului. El este impotriva eforturilor violente care deformeaza structurile corpului si recomanda sa se practice pentatlonul, alergarile, sariturile, aruncarea discului. Mesele frugale si regulate sint esentiale in succesul antrenamentului atletului" ' precizeaza Iccus.
Ideea ca omul prospera ducind o viata in care miscarea si activitatea fizica sa primeze, si-a gasit loc si in cugetarile lui P 1 a t o n.
Greco-romanii legau si ei, inca din secolul al II-lea i.e.n., ideea de sanatate de efortul fizic, aceasta constituind o componenta a conceptiei lor asupra armoniei care sta la baza naturii umane.In perioada de inflorire a civilizatiei greco-mediteraneene, apare si se dezlta gimnastica de corectie. -Gimnastica si competitiile sportive se practicau in secolul anterior in China, Egipt si India.
In India dinaintea erei noastre, asa cum gasim in Vedele", miscarea era indicata ca mijloc de vindecare a multor boli.
Dupa epoca de recunoastere si dezltare a rolului efortului fizic in pastrarea sanatatii, in antichitate, urmeaza secole de declin ' Evul Mediu, pentru ca apoi Renasterea sa reinvie interesul pentru educatia fizica si sa imbogateasca acest concept cu noi valente.
Henrik P. Ling, B. Ramazzini sint doar citeva din numele legate de consacrarea rolului educatiei fizice in viata individului sanatos.In cursul existentei sale, omul vine spontan in contact cu activitatea fizica, cel putin intr-o anumita perioada a vietii ' copilaria, adolescenta.
Scoala, prin orele de educatie fizica obligatorii, asigura un minimum de cunostinte si deprinderi, care ar trebui aplicate in continuare pentru ca, bizar dar real, muschii nu au memorie. Memoria" lor este scurta si tine doar pe perioada solicitarii sau foarte putin dupa intreruperea acesteia. Mai devreme sau mai tirziu, acestui deficit de memorie" al muschilor ii cad victime sigure adultii de virsta medie sau avansata.
Oamenii cu munci fizice prezinta, in proportie mai mica, cardiopatie ischemica la virsta medie, iar cei care o dobindesc fac forme mai putin severe si la o virsta mai avansata, iar elutia este mai lenta.Intr-un studiu efectuat pe 300 000 de cazuri din Anglia, J. N. Morris arata ca incidenta cardiopatiei ischemice si a infarctului miocardic era mai mica la grupul activ format din taxatorii care circulau prin autobuze, decit la lotul sedentar alcatuit din soferii acelorasi autobuze. Munca fizica este un factor de protectie fata de cardiopatia ischemica", ' conchide J. N. Morris.
P. Stokes a demonstrat, printre primii in S.U.A., ca la muncitorii industriali si agricoli cardiopatia ischemica este prezenta in procent mai redus decit la cei care presteaza o munca sedentara.
Dupa unii autori (C. W. Frank,D. Brunii e r), mortalitatea prin infarct miocardic creste de trei ori la sedentari, in atie cu cei care desfasoara o activitate fizica.
Asadar, exista o recunoastere unanima a faptului ca, la persoanele in viata carora efortul fizio sistematic este prezent, fie prin natura profesiei, fie ca mijloc de recreere, incidenta bolilor cardiovasculare este mai redusa decit la sedentari, iar cind se manifesta, elutia lor este mai farabila.
