Indizii care consuma mari cantitati de alcool pot dezvolta dupa multi ani un lou clinic identic cu cel al cardiomiopatiei dilatative idiopatice; intr-adevar, in tarile vestice cardiomiopatia alcoolica este forma majora de cardiomiopatie dilatativa secundara, intreruperea consumului de alcool inainte sa se dezvolte insuficienta cardiaca severa poate opri progresia si chiar induce regresia acestei boli, spre deosebire de varianta idiopatica, care este caracterizata prin deteriorare progresiva. Alcoolicii cu insuficienta cardiaca avansata au un prognostic prost, in special daca ei continua sa bea; mai putin de un sfert supraetuiesc 3 ani. Elementul cheie al tratamentului cardiomiopatiei alcoolice este abstinenta totala si permanenta. Efectul toxic al alcoolului pe muschiul striat se exercita in afara de cord si pe muschii scheletici producand miopatie. O a doua manifestare a cardiotoxicitatii alcoolului poate fi descoperita la indizii fara insuficienta cardiaca edenta si consta in tahiaritmii supraventriculare sau ventriculare recurente. Asa-numitul "sindrom al cordului de vacanta\" (holiday heart synndrome) apare caracteristic dupa un abuz de alcool; fibrilatia atriala este observata cel mai frecvent, urmata de flutter atrial si depolarizari ventriculare premature. Alti pacienti dezvolta hipertrofie ventriculara stanga, posibil legata de hipertensiunea sistemica concomitenta; ei se pot prezenta cu simptome de congestie pulmonara datorate rigiditatii anormale a ventriculului stang in diastola (complianta diminuata).
CARDIOMIOPATIA PERIPARTUM Dilatarea cordului si insuficienta cardiaca congestiva de cauza neexplicata se pot dezvolta in timpul ultimei luni de sarcina sau in primele 6 luni dupa nastere, majoritatea femeilor au simptome in luna premergatoare sau urmatoare delivrentei. Cauza acestei afectiuni este necunoscuta, dar la unele paciente biopsia endomiocardica a edentiat semnele unei miocardite. Necropsia arata dilatarea cordului, adesea cu trombi murali, impreuna cu modificari histologice de degenerare miocardica si fibroza. Tipic, cardiomiopatia peripartum apare la paciente multipare, negrese, peste 30 de ani, desi boala se poate intalni la o mare varietate de paciente. Simptomele, semnele si tratamentul sunt similare cu cele ale pacientelor cu cardiomiopatie dilatativa idiopatica. Rata mortalitatii este variabila, dar poate fi de pana la 25-50%. La aceste paciente prognosticul pare sa fie legat indeaproape de revenirea la normal a dimensiunii cordului dupa primul episod de insuficienta cardiaca congestiva. Daca aceasta se intampla, sarcinile urmatoare pot fi uneori bine tolerate; daca insa cordul ramane marit, totusi sarcinile urmatoare produc frecvent deteriorare miocardica progresiva, in final conducand la insuficienta cardiaca congestiva refractara si deces. Cele care se recupereaza vor fi incurajate sa ete alte sarcini, in special daca persista cardiomegalia.
