Este un adevar incontesil ca activitatea fizica indelungata si sistematica determina in organism o serie de modificari care duc la realizarea unui raspuns functional economic in repaus si la efort, a unei perfecte adaptari la efort si a unor reactii avantajoase organismului, atunci cind este supus dirselor solicitari (fizice, psihice, agresiuni chimice, microbiene etc).
Antrenamentul fizic modifica mult raspunsurile la solicitari, imbunatatind cu aproximativ 20'30o/0 randamentul fiecarui sistem implicat si 100%. considerind efectele globale.
La cei antrenati inima bate mai rar atit in repaus, cit si la efort, realizind astfel o economie de 25 000'30 000 de batai pe zi.
In atie cu sedentarii, persoanele acti fizic au tensiunea arteriala si frecnta cardiaca in repaus si la un efort dat mai reduse, capacitatea de efprt fizic mai mare si incidenta tulburarilor de ritm diminuata. Ele au o atitudine pozitiva fata de viata, rezolva conflictele mai eficient si cheltuiesc mai putina energie in repaus si la efort (consumul fiziologic de energie este mai redus).
Circulatia periferica si centrala se adapteaza mai usor la conditii diferite cind individul desfasoara sistematic o activitate fizica, fie la locul de munca, fie in timpul liber.
Organismul antrenat beneficiaza de un echilibru getativ cu manifestari predominant simpatice in efort si parasimpatice in repaus; toate modificarile induse de efort actioneaza prin intermediul sistemului nervos.
La indivizii sanatosi frecnta cardiaca in repaus se reduce, scaderea este mai semnificativa prin antrenarea membrelor inferioare decit a » celor superioare; masa musculara angajata in antrenament sau consumul de 02 (V02) sau volumul/bataie atins in efort par a fi incriminati in determinarea bradicardiei (scaderea frecntei cardiace, . 7).
La coronarieni, frecnta cardiaca scade in repaus, dupa antrenament, dar mai putin decit la tinerii sanatosi.
La efort submaximal apar efecte circulatorii centrale si periferice.
La sanatosi, efectele locale sint mai evidente dupa antrenarea membrelor superioare (a caror musculatura este neobisnuita cu efortul fizic intens), iar modificarile circulatiei siste-mice depind de masa musculara antrenata (mal evidenta la solicitarea membrelor inferioare).
Desi adaptarea circulatiei periferice si centrale a anginosului (cardiopatie ischemica dureroasa), ca urmare a antrenamentului, este asemanatoare calitativ cu cea a individului sanatos, modul in care se amelioreaza capacitatea la efort in cardiopatia ischemica dureroasa este fundamental diferit.
Daca la cei normali, ca si la cei fara angor (cardiopatie ischemica nedureroasa cronica), capacitatea de efort maxim creste prin marirea V02 maxim (aport marit de singe si extractie crescuta de O, in muschii activi fizic), la angi-nosi scade nevoia in 02 a miocardului pentru acelasi V02 total (consum de 02).
Dupa antrenament, la cei cu angor de efort (cardiopatie ischemica dureroasa), frecnta inimii si tensiunea arteriala cresc mai putin la efort submaximal in atie cu oamenii sanatosi sau cu suferinzii de cardiopatie ischemica nedureroasa, cu sau fara infarct miocardic in antecedente.
Atit la sanatosi, cit si. la coronarienii antrenati inima bate mai economic si in repaus, si la efort submaximal.
Este un fapt cunoscut ca alergatorii de fond, ciclistii si canotorii au, in repaus, in pozitie culcat, o frecnta a inimii de 42'48/minut.In timpul efortului, frecnta cardiaca a antrenatului este mai scazut la un anumit nil de efort, iar la eforturi maximale pulsul atinge valori mai inalte in atie cu neantrenatul (. 8).
Asadar, individul antrenat dispune de o gama mai ampla de variatie a frecntei cardiace. Astfel, la o persoana neantrenata, intre 20'30 ani, gama frecntei cardiace se intinde de la 70 de batai pe minut in repaus la 180'190 pe minut la efort maxim, iar la sportivul antrenat, este de la 40'50 batai pe minut la 210'230 pe minut. Renirea frecntei cardiace si a tensiunii arteriale dupa efort maxim, la valorile de repaus este mai rapida la antrenat decit la neantrenat.
Prin urmare, antrenatul are o rezerva coronariana mai buna decit cel neantrenat, deci posibilitati mai mari de raspuns la un efort mai intens.
Ca urmare a antrenamentului, volumul cardiac creste mai ales prin dilatarea cavitatilor inimii si implicit creste si forta de contractie a muschiului inimii. Circulatia coronariana (cea care asigura irigatia muschiului inimii) este mai eficienta, apar anastomoze si capilare noi, cres-cind astfel patul vascular, iar muschiul inimii devine mai rezistent la hipoxie sub influenta antrenamentului fizic.
Efortul fizic repetat permite o redistribuire sanguina periferica mai eficienta, in sensul ca muschii in activitate sint bine perfuzati (vaso-dilatatie), pe cind pielea si unele organe primesc singe mai putin (vasoconstrictie).
Antrenamentul sistematic de la virsta de 40 de ani mentine forma fizica, intirzie involutia senila functionala si conserva conditia fizica pentru inca 20 de ani.
Deci, in timpul efortului dinamic, ritmic, debitul cardiac creste direct proportional cu consumul de O2Ať (. 9).
Debitul cardiac crescut asigura un flux sanguin adecvat muschilor in activitate, vasodila-tatia fiind controlata meolic.
Daca efortul este deosebit de intens si continua mai mult de cinci minute, fluxul sanguin crescut este prezent si la nilul pielii, acesteia renindu-i un rol important in termoreglare.
