mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Bolile vasculare
Index » Tulburari ale sistemului cardiovascular » Bolile vasculare
» Alte complicatii angina recurenta

Alte complicatii angina recurenta







Angina recurenta apare la aproximativ 25% din pacientii spitalizati pentru infarct miocardic acut. Acest procent este chiar mai mare la pacientii cu tromboliza reusita. intrucat ischemia recurenta sau persistenta anunta adesea extinderea infarctului initial sau reinfarctarea intr-o noua zona miocardica si este asociata cu o dublare a riscului in urma infarctului miocardic acut, pacientii cu aceste simptome ar trebui luati in considerare pentru tromboliza repetata sau indrumati spre arteriografie coronariana si revascularizare mecanica prompte. Administrarea repetata de agent trombolitic este o alternativa la revascularizatia mecanica precoce.
Pericardita ( si modulul 240) Frecatura pericardica si/sau durerea pericardica sunt frecvent intalnite la pacientii cu infarct miocardic acut transmural. De obicei, aceasta complicatie poate fi tratata cu aspirina (650 mg de 4 ori pe zi). Este important sa diagnosticam corect durerea toracica din pericardita, intrucat aprecierea insuficienta poate conduce la diagnostic eronat de durere ischemica recurenta si/sau extindere a infarctului cu utilizarea consecutiva inadecvata a anticoagulantelor, nitratilor, beta-blocantelor sau arteriografiei coronariene. Exista posibilitatea ca anticoagulantele sa poata provoca tamponada in prezenta pericarditei acute (manifestata fie prin durere, fie prin frecatura persistenta) si de aceea nu trebuie folosite daca nu exista o indicatie obligatorie.


Un sindrom inconstant intalnit (sindromul post-infarct miocardic sau sindromul Dressler) caracterizat prin febra si durere toracica pleuropericardica, este considerat a fi determinat de o pericardita, pleurita si/sau pneumonita autoimune. El poate aparea de la cateva zile la 6 saptamani dupa infarctul miocardic si raspunde prompt la tratamentul cu salicilati.
Trombembolismul Trombembolismul evident clinic complica infarctul miocardic acut in aproximativ 10% din cazuri, dar leziunile embolice sunt descoperite la 20% din pacienti pe necropsii in serie, sugerand ca trombembolismul este adesea mut clinic. Trombembolismul este considerat a fi o cauza importanta de deces la cel putin 25% din pacientii cu infarct care decedeaza dupa internarea in spital. Emboliile arteriale au originea in trombii murali din ventriculul stang, in timp ce cei mai multi emboli pulmonari provin din venele membrelor inferioare.
Cel mai adesea trombembolismul se intalneste in asociere cu infarcte intinse (in special anterioare), cu insuficienta cardiaca si cu vizualizare ecocardiografica a unui tromb in ventriculul stang. Incidenta emboliei arteriale dintr-un tromb cu originea in ventriculul care este sediul infarctului este mica, dar reala. Ecocardiografia bidimensionala releva trombii ventriculari stangi la aproximativ o treime din pacientii cu infarct al peretelui anterior, dar la putini pacienti cu infarct inferior sau posterior. Embolismul arterial se prezinta adeseori ca o complicatie majora, cum ar fi hemipareza cand este implicata circulatia cerebrala sau hipertensiunea daca este compromisa circulatia renala. Cand trombusul a fost clar evidentiat prin ecocardiografie sau alte tehnici sau cand se vizualizeaza o zona mare de anomalie cinetica regionala parietala chiar in absenta trombusului mural, anticoagularea sistemica trebuie practicata (in absenta contrain-dicatiilor), deoarece incidenta complicatiilor embolice pare sa fie marcat scazuta cu asemenea terapie. Durata terapiei adecvate pentru terapie nu este cunoscuta, dar probabil este prudenta o perioada de 3-6 luni.


Aneismul de ventricul stang Termenul de aneism ventricular este utilizat de obicei pentru a descrie diskinezia sau miscarea paradoxala de expansiune localizata a peretelui. La pacientii cu aneism ventricular, pentru ca volumul bataie si debitul cardiac sa fie mentinute, fibrele miocardice trebuie sa se scurteze mai mult; daca ele nu sunt capabile sa realizeze aceasta, functia ventriculara per ansamblu este deteriorata. Aneismele adevarate sunt alcatuite din tesut cicatriceal si nu este nici predispus si nici asociat cu ruptura cordului.

Complicatiile aneismului de ventricul stang, de obicei, nu se intalnesc timp de saptamani-luni de zile dupa infarctul miocardic; ele includ insuficienta cardiaca congestiva, embolia arteriala si aritmiile ventriculare. Aneismul apical este cel mai obisnuit si cel mai usor de depistat prin examen clinic. Semnul fizic de cea mai mare valoare este un impuls apical dublu, difuz sau deplasat. Aneismele ventriculare sunt rapid detecile prin ecocardiografie bidimensionala care de asemenea poate evidentia un tromb mural in interiorul unui aneism. Rareori, ruptura miocardului poate fi acoperita de pericardul adiacent rupturii, impreuna cu organizarea de trombus si hematom. in timp, acestpseudoaneism se mareste pastrand comunicarea cu cavitatea ventriculului stang printr-un orificiu ingust. Deoarece adesea se produce ruptura spontana a unui pseudoaneism, el ar trebui reparat chirurgical daca este recunoscut.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor