Anemia se intalneste la aproximativ 80% din pacientii cu carcinom renal. De regula, aceasta nu este secundara pierderilor sangvine prin hematurie sau hemolizei si este fie normocitara, normocroma ori microcitara, hipocroma. Sideremia este, de regula, scazuta, similar anemiei din afectiunile cronice. Terapia cu fier este ineficace. in acest context, nefrectomia rinichiului tumoral are drept rezultanta, printre altele corectarea fiziologica a anemiei. He-maturia, macroscopica sau microscopica, se intalneste intr-un procentaj de pana la 60 din pacientii cu carcinom renal parenchimatos. intr-o proportie de circa 75%, bolnavii cu
tumori de tip Grawitz au o viteza de sedimentare a hematiilor crescuta. Probele de functie renala sunt nemodificate, deoarece rinichiul tumoral poate pastra multa vreme valoarea
functionala. Exceptie fac rarele cazuri cu cancer renal concomitent bilateral, cancer renal pe rinichi unic, cancer renal cu
tromboza rapid instalata a venei cave abdominale, cancer renal unilateral si uropatie obstructiva a rinichiului opus etc. in concluzie, cu exceptiile mentionate, examenele de laborator nu aduc informatii diagnostice deosebite.
Markeri biologici.
Au valoare diagnostica redusa, sugestiva, dar nu certa, similar altor cancere ale aparatului urinar. Valori uneori crescute ale LDH, ACE (antigenul carcino-embrionar), AFP (antigenul feto-placentar), fosfatazelor alcaline, haptoglobinelor, unele imuno-globuline (IgM) nu au specificitate de leziune de organ. Poliaminele (spermina, spermidina, putresce-ina), monitorizate evolutiv in urina, ar putea indica evolutia tumorii
renale primitive si a prezentei determinarilor metastatice (dupa nefrectomia rinichiului tumoral), dar dozarile de rutina ale acestora sunt dificile, incat fac obiectul doar al unor lucrari de cercetare. in concluzie, carcinomul renal parenchimatos, cel putin pentru practica curenta, nu are markeri biologici specifici.
Citologia aspirativa.
Este o explorare care nu a intrat in practica curenta, din cauza retinerii practicienilor, justificata, de altfel, de a nu insamanta cu celule tumorale traiectul de
punctie al acului. Se foloseste, de regula, aspiratia percutanata cu ac de rahianestezie, sub reperaj radiologie. Sucul tumoral aspirat contine suficiente celule izolate sau placarde celulare care sa permita nu numai silirea diagnostixului poziti dar si a diferentierii tumorale.
