Cresterea RFG in timpul sarcinii normale se datoreaza unei cresteri a fluxului plasmatic renal, fara o crestere concomitenta a presiunii glomerulare. Totusi, in bolile
renale orice crestere a RFG depinde de o crestere a presiunii glomerulare, care poate creste proteinuria si poate agrava boala subiacenta. Hipertensiunea devine mai severa in timpul sarcinii la majoritatea femeilor cu boli renale cronice, iar proteinuria creste cu aproximativ 20%. Deoarece autoreglarea fluxului sanguin renal poate fi deteriorata in bolile renale, orice crestere a presiunii sanguine este mai capabila sa creasca presiunea glomerulara. Evolutia sau agravarea hipertensiunii in timpul sarcinii la pacientele cu boli renale poate fi datorata suprapunerii preeclampsiei peste boala renala.
Este de dorit sa fie mentinuta presiunea sanguina sub 120/ 80 mmHg la femeile insarcinate cu boli renale cronice. Excretia de proteine in
urina din douazeci si patru de ore trebuie evaluata in timpul sarcinii, iar o crestere a proteinuriei fara semne clinice de toxemie reflecta de obicei cresterea presiunii glomerulare. Trebuie utilizate
droguri antihipertensive, in afara inhibitorilor de ACE.
Multe femei pot duce cu succes la termen
sarcina dupa transt renal. Desi aceste paciente primesc tratament imunosupresor cronic in timpul sarcinii, incidenta malformatiilor congenitale nu pare sa creasca.
Daca lupusul eritematos sistemic (LES) (modulul 312) este silentios timp de 12-l8 luni inaintea conceptiei, sarcina nu pare sa activeze boala. La femeile negravide, puseele de nefropatie lupica sunt de obicei asociate cu manifestari extra-renale ale bolii, in speta artrite, rash si febra, insotite de o scadere a complementului seric si o crestere a anticorpilor anti-ADN. Dimpotriva, femeile gravide cu LES pot manifesta o crestere a presiunii sanguine si a proteinuriei impreuna cu o scadere a functiei renale in absenta manifestarilor extrarenale. Exacerbarile renale se pot datora suprapunerii preeclampsiei sau efectului hipertensiunii asupra nefropatiei, daca nu exista semne clinice de activare a lupusului si nici o crestere a anticorpilor anti-ADN. Acest lucru constituie o diferentiere importanta deoarece aceste femei pot fi tratate in mod nepotrivit
cu doze mai mari de glucocorticoizi sau de agenti imuno supresori (care pot exacerba hipertensiunea) atunci cand nu este indicata in locul lor terapia antihipertensiva sau
nasterea (in functie de varsta sarcinii si de starea materna). Dimpotriva, femeilor cu LES activ, care ar putea fi tratate cu glucocorticoizi, deseori li se provoaca nasterea in mod nepotrivit mai deeme, din cauza diagnosticului gresit de preeclampsie.
