Produsele sanguine destinate transfuziei sunt colectate de obicei ca sange integral (450 ml) pe diferite solutii anticoa-gulante. Cea mai mare parte a sangelui colectat este prelucrat in componente: concentrat eritrocitar (masa eritrocitara) (packed red blood cells - PRBC), plachete si plasma proaspata congelata (fresh frozen plasma - FFP) sau crioprecipitat ( elul 115-2). Sangele total este mai intai separat prin centrifugare lenta in masa eritrocitara si plasma bogata in plachete. Plasma bogata in plachete este apoi centrifugata la viteze mari, pentru a se obtine o unitate de plachete de la un donator intamplator (random donor - RD) si o unitate de plasma proaspata congelata. Crioprecipitatul este obtinut din plasma proaspata congelata prin decongelare lenta, pentru a se precipita proteinele plas-matice, care sunt separate apoi prin centrifugare.
Tehnologia de afereza se foloseste, in afara aplicatiilor terapeutice, pentru colectarea unitatilor multiple de plachete de la un singur donator. Plachetele obtinute prin afereza de la un singur donator (single-donor apheresis platelets - SDAP) contin echivalentul a cel putin sase unitati de plachete RD si deseori sunt mai putin contaminate cu leucocite decat plachetele RD obtinute prin centrifugare.
Prin afereza se poate colecta si plasma. Derivatele plasmatice, cum sunt albumina, imunoglobulina intravenoasa, antitrombina 3 si concentratele de factori de coagulare se prepara din loturi mari de plasma (peste 20.000 de donatori pentru fiecare lot), dar au putine riscuri de a transmite infectii din cauza folosirii diferitelor metode de sterilizare dupa colectare.
SANGELE TOTAL (INTEGRAL) Sangele total asigura atat capacitatea de transport a oxigenului, cat si cresterea volumului. Este componentul ideal pentru pacientii care au suferit o hemoragie acuta prin care au pierdut 25% sau mai mult din volumul total de sange. Sangele total este conservat la 4°C, pentru a se pastra viabilitatea eritrocitelor, dar apar degradarea unor factori de coagulare si disfunctii plachetare. In plus, nivelul 2,3-BPG (bi-fosfo-glicerat) scade cu timpul, ducand la o crestere a afinitatii hemoglobinei pentru oxigen si reducerea capacitatii de transport a oxigenului la tesuturi, aceasta problema afectand orice forma de conservare a sangelui. Sangele total nu este complet disponibil, din cauza nevoii de a prelucra sangele in componente care pot fi folosite la diferiti receptori.
CONCENTRATUL ERITROCITAR (MASA ERITRO-CITARA) Acest produs creste capacitatea de transport a oxigenului la pacientul anemic. Oxigenarea adecvata poate fi mentinuta cu o cantitate de
hemoglobina de 70 g/L la pacientul bine perfuzat (normovolemic, capabil sa creasca debitul cardiac); dar, factori de comorbiditate fac necesara transfuzarea la un nivel de hemoglobina mai ridicat. Decizia de a transfuza un pacient trebuie luata in functie de situatia clinica si nu pe baza unei valori arbitrare de laborator.
Concentratul eritrocitar poate fi modificat pentru a preveni sau reduce incidenta anumitor reactii adverse. Leucocitele contaminante de la donator provoaca
febra la primitor si determina alloimunizare impotriva antigenelor HLA. Leucocitele contaminante pot fi indepartate prin mai multe metode, cu un grad variabil de succes, metode care includ filtrarea si centrifugarea. Desi filtrarea la patul bolnavului este cea mai raspandita metoda de deleucocitizare si indeparteaza 99,9% din leucocitele donatorului, studiile recente au aratat ca metoda nu poate fi eficienta pentru prevenirea reactiilor sau a alloimu-nizarii. Datorita dificultatii de a efectua un control de calitate al filtrarii la patul bolnavului si a rolului citokinelor care se acumuleaza in timpul conservarii componentelor sanguine in medierea reactiilor transfuzionale, reducerea numarului de leucocite se face mai curand in cadrul bancii de sange, inainte de conservarea componentelor celulare.
Plasma donatorului poate determina complicatii transfuzionale, cum ar fi reactiile alergice. Plasma poate fi indepartata de pe componentele celulare sanguine prin spalare.
PLACHETELE Trombocitopenia este unul din factorii de risc in hemoragie,
transfuzia de plachete reducand incidenta sangerarilor. In timp ce pragul pentru transfuzii profilactice de plachete este un subiect controversat, se foloseste in general cifra de 10.000-20.000/nL. Recent s-a sugerat ca 5000 pla-chete/fiL ar fi suficiente pentru a preveni
hemoragiile spontane. Cu toate acestea, nivelul minim ce trebuie atins pentru realizarea hemostazei in procedurile invazive este de 50.000 plachete/fiL.
Plachetele sunt administrate fie ca amestecuri, preparate din 5-8 unitati RD, sau ca unitati provenind de la un singur donator (SDAP). in cazul unui pacient nesensibilizat, care nu are un consum crescut de plachete (splenomegalie, febra, coagulare intravasculara diseminata) se pun la un loc sase - opt unitati de plachete RD care se transfuzeaza, fiecare din unitati crescand numarul de plachete cu 5.000-l0.OOO/^L. Pacientii care au primit transfuzii multiple sunt expusi la numeroase antigene HLA si specifice pentru plachete, ceea ce poate duce la alloimunizare. Adesea, acesti pacienti au doar o crestere redusa sau nu au nici un fel de crestere a numarului de plachete dupa transfuzie, fiind considerati refractari. Pacientii despre care se crede ca vor necesita multiple transfuzii beneficiaza daca li se administreaza plachete obtinute prin afereza si componente sanguine deleucocitizate pentru a diminua riscul de alloimunizare.
Starea refractara la transfuzia de plachete poate fi evaluata cu ajutorul formulei CCI (corrected count increment) (cresterea corectata a numarului de plachete):
CCI =
numar trombocite posttransfuzie -numar trombocite pretransfuzie
numar de plachete transfuzate x 10\"
xBSAIn care BSA reprezinta suprafata corporala exprimata in metri patrati. Numaratoarea efectuata la 1 ora post-transfuzie este accepila daca CCI este 10 x 109/inL, si daca dupa 18-24 de ore se asteapta o crestere de 7,5 x 109/inL. Pacientii care au raspuns suboptimal au primit, probabil, transfuzii multiple si au
anticorpi indreptati impotriva antigenelor HLA de clasa I. Starea refractara poate fi investigata prin detectarea anticorpilor anti-HLA in serul primitorilor. Pacientii sensibilizati reactioneaza adesea cu 100% din limfocitele folosite pentru trierea anticorpilor anti-HLA, si se va lua in considerare folosirea plachetelor SDAP compatibile in sistemul HLA pentru pacientii care necesita transfuzii. Desi plachetele SDAP HLA-compatibile si identice in sistemul ABO reprezinta cea mai buna sansa de a creste numarul de plachete, obtinerea unor astfel de produse este dificila. Trebuie evaluate cauzele clinice suplimentare responsabile pentru trombocitopenie, cum sunt febra, sangerarea, splenomegalia, coagularea intravasculara diseminata sau administrarea unor medicamente.
PLASMA PROASPATA CONGELATA (PPC) (Fresh Frozen Plasma - FFP) Plasma proaspata congelata contine factori de coagulare si proteine plasmatice: fibrinogen, antitrombina, albumina, ca si proteinele C si S. Administrarea de plasma proaspata congelata este indicata pentru corectarea coagulopatiilor, inclusiv pentru contracararea rapida a efectelor cumarinei, pentru asigurarea proteinelor plasmatice deficitare si pentru tratamentul purpurei trombotice trombocitopenice. Desi PPC este un excelent mijloc de crestere a volumului circulant, ea nu trebuie folosita in mod curent in acest scop. PPC este o componenta sanguina lipsita de celule si din acest motiv nu transmite infectii intracelulare cum este, de exemplu, infectia cu citomegalovirus (CMV). Pacientii care prezinta deficit de IgA si necesita administrarea de plasma trebuie sa primeasca PPC recoltata de la donatori cu deficit de IgA deoarece riscul de anafilaxie este mai mare cu donatori normali ( mai jos).
CRIOPRECIPITATUL Crioprecipitatul este o sursa de fibrinogen, de factor VIII si de factor von Willebrand (vWF). Crioprecipitatul este un produs ideal pentru administrare la pacientul cu probleme de volum circulant, fiind folosit si ca o sursa de fibrinogen pentru producerea cheagului de fibrina, un agent
hemostatic de "sigilare\" a vaselor in procedurile chirurgicale. Atunci cand nu exista disponibilitati de factor VIII concentrat, crioprecipitatul reprezinta o optiune deoarece fiecare unitate de crioprecipitat contine aproximativ 80 de unitati de factor VIII. Si factorul von Willebrand poate fi administrat pacientilor cu disfunctie a multimerilor vWF (boala von Willebrand de tip II), ca si celor care sunt in imposibilitate totala de a produce vWF (boala von Willebrand de tip III).
DERIVATELE PLASMATICE Se poate colecta la un loc plasma de la mii de donatori, in vederea obtinerii de concentrate specifice de proteine care includ albumina, imuno-globuline pentru administrare intravenoasa, antitrombina si concentrate de factori de coagulare. In plus, donatorii care au titruri mari de anticorpi fata de agenti sau antigene specifice permit obtinerea de globuline hiperimune, cum sunt imunoglobulina anti-D (RhoGam, WinRho), si antiseruri pentru virusul hepatitei B, virusul varicelo-zosterian, CMsi unui numar de alti agenti infectiosi.
