Infectii
virale Virusul hepatitei C (HCV) Principalul agent etiologic a ceea ce se numea inainte
hepatita non-A non-B, ramane cea mai obisnuita cauza a hepatitei virale asociate transfuziei. Testarea sangelui donat pentru a detecta prezenta anticorpilor anti-HCV cu metode de prima generatie a redus incidenta infectiei posttransfuzionale cu HCV la 3 cazuri din 10.000 de transfuzii. De la implementarea unei metode imbunatatite de triere pentru evidentierea anticorpilor anti-HCV, acest risc a fost micsorat si mai mult, fiind in prezent de 1 caz de infectie cu HCV la 103.000 transfuzii. Infectia cu HCV poate fi asimptomatica sau poate duce la hepatita cronica activa,
ciroza si
insuficienta hepatica.
Virusul hepatitei B Cresterea si imbunattirea selectarii si screening-ului donatorilor, impreuna cu vaccinarea populatiei, atat cea de donatori cat si cea de primitori, au redus in mod marcat incidenta acestei infectii asociate transfuziei. Vaccinarea persoanelor care necesita tratament transfuzional indelungat poate preveni aceasta complicatie.
Virusul imuno deficientei umane tip I (HIV) Testarea intensiva si trierea donatorilor au redus dramatic riscul infectiei cu HIV-l pe calea transfuzionala. Riscul infectarii cu HIV-l este de 1 caz la 490.000 de episoade transfuzionale. Folosirea la donatori a testului pentru antigenul p24 al HIV-l poate sa reduca si mai mult acest risc. Tot pe calea sangelui se poate
transmite si virusul HIV-2. Din acest motiv, in 1992 s-a introdus un test specific pentru detectarea anticorpilor anti-HIV-2, care s-a adaugat testelor practicate pe sangele donat. Pana in prezent nu s-au raportat in Statele Unite cazuri de infectie cu HIV-2 transmisa prin transfuzie, si numai doi donatori au fost testati pozitivi pentru
anticorpi anti-HIV-2.
Virusul citomegalic Acest virus ubicuitar infecteaza peste 50% din populatia generala si este transmis prin leucocitele "pasagere\" care se gasesc in unitatile de masa eritrocitara, sau in componentele plachetare. Sangele donat nu este testat in mod curent pentru a se pune in evidenta expunerea donatorului. In mod clasic, componentele sanguine recoltate de la donatori seronegativi pentru CMV se folosesc pentru evitarea infectiilor legate de transfuzie, dar recent s-a aratat ca si componentele celulare sarace in leucocite au un risc redus de a transmite infectia CMV, indiferent de situatia serologica a donatorului. Grupurile cu risc la complicatiile infectiei CMV includ pacienti in stare de imunosupresie, primitorii de transt care sunt CMV-se-ronegativi si nou-nascutii. Acestor pacienti li se vor administra componente seronegative sau sarace in leucocite.
Virusul uman T-limfotrop tip 1 (HTLV) Acest virus este asociat, la un numar mic de persoane infectate, cu leucemia/lim-fomul cu celule T al adultului si cu paraplegia spastica tropicala ( modulul 192). Riscul raportat de infectie cu virusul HTLV-l prin transfuzie este de 1/641.000. Tot prin produse sanguine se poate transmite si virusul HTLV-II, desi pana in prezent nu se stie clar ce boala poate fi asociata cu acest virus.
Parvovirusul B-l9 Componentele sanguine si produsele derivate din cantitati mari de plasma pot sa transmita acest virus, care este agentul etiologic al eritemului infectios sau cea de-a cincia boala, la copii. Parvovirusul B-l9 prezinta tropism pentru precursorii seriei eritroide si inhiba atat productia de eritrocite cat si maturatia.
La unele persoane cu o afectiune hematologica, cum ar fi siclemia sau talasemia, infectia poate determina aplazie eritroida pura care se prezinta fie ca o criza acuta de aplazie, fie ca
anemie cronica cu reducerea duratei de viata a eritrocitelor. Fatul unei femei seronegative poate sa faca hidrops fetal daca este infectat cu acest virus.
Contaminarea bacteriana Componentele sanguine pot fi contaminate cu bacterii (1) in momentul donarii din cauza dezinfectarii tegumentare inadecvate inainte de
punctia venoasa, (2) in cursul prelucrarii componentelor, sau (3) de la un donator cu bacteriemie. Deoarece majoritatea bacteriilor nu cresc la temperaturi scazute, masa eritrocitara si plasma proaspata congelata nu sunt surse obisnuite de contaminare bacteriana. Cu toate acestea, unele bacterii gram-negative, in special speciile Yersinia siPseudomonas, pot sa creasca la temperaturi cuprinse intre 1 si 6°C. Concentratele de plachete care sunt stocate la temperatura camerei pot fi mai usor contaminate cu bacterii de pe tegumente, cum sunt organismele gram-po-zitive, inclusistafilococi coagulazo-negativi.
Primitorii unor transfuzii contaminate cu bacterii prezinta
febra si frisoane, care pot evolua spre soc septic si coagulare diseminata intravasculara. Aceste reactii apar brusc, intr-un interval de cateva minute dupa inceperea transfuziei, sau la cateva ore dupa transfuzie. in mod caracteristic insa, debutul simptomelor si semnelor este brusc sau fulminant, ceea ce contribuie la diferentierea contaminarii bacteriene de reactia transfuzionala febrila non-hemolitica. Reactiile, in special cele care sunt provocate de germeni gram-negativi, sunt rezultatul introducerii endotoxinelor formate in produsul sanguin in cursul conservarii.
Daca se suspecteaza contaminarea produsului transfuzat (daca apare brusc starea de soc),
transfuzia trebuie intrerupta imediat. Tratamentul are drept obiectimentinerea presiunii arteriale, debitului cardiac, oxigenarii tesuturilor si a functiei renale. Investigatiile de laborator trebuie sa includa culturi din produsul transfuzat si o verificare de rutina a inregistrarilor de la centrul de transfuzie, precum si studii de serologie. Se va aplica imediat un tratament cu antibiotice cu spectru larg, care va fi adaptat in functie de rezultatele culturilor si a sensibilitatii germenilor.
Paraziti Diferiti paraziti, inclusicei ce transmit malaria, babesioza si boala Chagas, pot fi transmisi prin transfuzie. Migrarile geografice si calatoriile pe care le fac donatorii pot sa modifice incidenta acestor infectii rare. Deoarece aceste infectii pot fi fatale, ele trebuie tratate in sectii clinice specializate.
