Fiziopatologie Excedentul de lanturi alfa care apare in talasemiile beta nu se asociaza intre ele pentru a forma tetrameri, ci se fixeaza pe membrana eritrocitara pe care o deterioreaza. Severitatea deficientei din talasemia beta variaza in functie de diferitele mutatii. Unele dintre mutatii (beta0) impiedica formarea oricarui lant beta; altele (beta+) permit sinteza unor lanturi beta. Astfel, se poate observa o varietate de "situatii-compromis\" (intermediare) de sinteza a lantului beta in functie de tipul de mutatie mostenit.
Persistenta ereditara a hemoglobinei fetale constituie o boala heterogena, benigna din punct de vedere clinic, caracterizata prin prezenta unui nivel crescut de
hemoglobina fetala. Boala poate fi procata atat de deletii, cat si de mutatii punctuale, dar nu se stie cu precizie de ce unele mutatii determina aceasta boala relativ lipsita de riscuri si nu talasemie.
Manifestari clinice Atunci cand genele pentru globina beta sunt purtatoare ale unei mutatii de tip talasemie, se produce, in general, o
anemie grava, asociata cu modificari osoase determinate de expansiunea spatiului medular si adesea de intarzierea cresterii la pacientul netratat. Aceasta amplificare a eritropoiezei duce la asa numita "fata de veverita\" caracteristica acestei afectiuni. Tegumentele pot avea o culoare aramie deosebita, procata de paloare, icter si depunerile de melanina. Hepatosplenomegalia poate fi masiva. Multi dintre acesti pacienti cu talasemie beta forma majora (anemie Cooley) sunt dependenti de transfuzii, si mai ales la acestia se produce supraincarcarea cu fier. in absenta tratamentului, moartea survine in jurul varstei de 20 de ani.
Talasemia beta minora (tara talasemica) se manifesta sub forma unei
anemii usoare, cu microcitoza marcata. Hemoglobina poate sa scada cu pana la 30 g/L (3 g/dL) fata de valorile normale, iar lumul mediu eritrocitar (MCV) este adesea mai mic de 70 fi. Pacientii cu aceasta afectiune se g uneori de slabiciune si oboseala, pe care o atribuie anemiei, dar nu este deloc sigur ca aceste simptome sunt mai frecvente la pacientii cu talasemie beta minora decat in cadrul populatiei generale.
Diagnostic Majoritatea pacientilor cu talasemie beta forma minora au un nivel de doua ori mai mare de hemoglobina A2 (alfa2-delta2) (circa 5% din hemoglobina totala). Exceptie fac pacientii care au in acelasi timp si un deficit de fier, precum si cei cu o forma mai putin frecventa de talasemie, talasemia delta-beta, in care este compromisa sinteza atat a lantului delta, cat si a lantului beta. in circa o treime din cazurile de talasemie beta minora se observa o crestere a hemoglobinei F (1-3%), iar in cazurile de talasemie delta-beta, hemoglobina F poate ajunge la 5-l5% din totalul hemoglobinei. Cea mai precisa metoda de diagnostic este silirea raporturilor intre sinteza diferitelor lanturi globinice, dar aceasta metoda este dificila si deci nu este usor accesibila. in talasemia beta forma majora sunt prezente concentratii foarte mari de hemoglobina fetala, care poate reprezenta aproape totalitatea pigmentului.
TRATAMENT
Talasemia beta grava este invariabil letala in absenta tratamentului. Viata pacientului poate fi prelungita prin administrarea periodica a transfuziilor, iar daca hemoglobina poate fi mentinuta la un nivel adecvat, modificarile osoase si tulburarile de crestere pot fi, in mare masura, prevenite. in cazurile cu splenomegalie considerabila, splenectomia poate duce la o scadere semnificativa clinic a neilor de transfuzie, in astfel de situatii, supraincarcarea cu fier devine o problema grava, care poate fi ameliorata prin injectarea intramusculara la intervale regulate sau prin perfuzie subcutanata continua, a desferoxaminei, in cantitate de 50 mg/kg de greutate corporala. Preparatul poate proca reactii cutanate la locul injectarii sau efecte secundare neurologice, in special in sfera vizuala sau auditiva, dar aceste efecte sunt in relatie cu doza. Boala poate fi vindecata prin transt de maduva osoasa. Desi implica un anumit risc de deces, determinat de procedura in sine, iar, la unii pacienti, celulele talasemice pot sa apara din nou, indepartand grefa, transtul de maduva osoasa detine un loc important in tratamentul pacientilor care sufera de aceasta boala grava ( ura 107-3)\'.
Heterozigotii pentru mutatiile de tip talasemie beta nu au neie de tratament, dar in regiunile in care incidenta acestor mutatii este foarte mare, cum este cazul Sardiniei, screeningul pentru talasemie beta si o consiliere competenta au jucat un rol important in reducerea marcata a incidentei bolii. Cu numai o generatie in urma, incidenta talasemiei era de 1:250, in prezent boala aparand rar.
