Evolutie. TIC debuteaza si evolueaza de obicei lent progresiv prin acumularea treptata de semne neurologice, relatoare pentru o localizare cerebrala, pe un fond clinic de HIC. Debutul brusc al TIC se poate petrece doar in
hemoragiile intra-tumorale sau prin aparitia unor chisturi intratumo-rale, frecnte la copil. Toleranta mare a sistemului nervos in dezvoltarea TIC, mai ales la copil, face ca sindromul neurologic de focar sa fie minim. in faza de stare sindromul neurologic este complet. Nediagnosticarea TIC in faza de stare va duce la temporizarea tratamentului chirurgical. Evolutia in continuare a TIC va conduce la decompensarea treptata a formatiunilor SNC, deficitul neurologic accentuandu-se irersibil (plegie, afazie, cecitate, surditate etc), cu modificarea starii de constienta de la somnolenta (afectarea nucleilor bazali) la coma (afectarea trunchiului cerebral). Exista situatii de TIC cu evolutie rapida (ex. GM) spre decom-pensare a sindromului de HIC prin malignitatea tu-morala.
Prognostic. Ca in toata patologia organismului, prognosticul este influentat de structura patologica a TIC. Dat fiind ca majoritatea TIC sunt
tumori neuroectodermale (75%), dintre acestea, unele au o malignitate crescuta (MBL, GM) sau sunt extrem de infiltrati (gliom de trunchi cerebral, hipotala-mus), prognosticul intr-o mare parte din TIC este destul de sumbru. La aceasta se adauga accesibilitatea operatorie dificila pentru tumorile de linie mediana.
Un prognostic mai favorabil il au tumorile emisferelor cerebrale si cerebeloase, datorita structurii lor histologice, de obicei benigne (astrocitom pilo-citic, oligodendrogliom benign), si a unei accesibilitati operatorii. Mult mai optimiste ca natura histopatologica sunt tumorile dezvoltate de la nilul meningelui (meningioamele), in mare majoritate benigne.
Un grup important de tumori au structura histopatologica benigna, dar situatia lor anatomica este profunda, mediana, astfel ca interntia neurochi-rurgicala se efectueaza cu mari riscuri (ex.: cranio-faringioame).
