Clasificarea definitiva a TIC nu s-a reusit perfect, deoarece originea acestora, factorii de dezltare datorita factorilor locali si generali nu se cunosc inca suficient. Persista ideea ca TIC isi au originea in derivatele neuroectodermice imperfecte, sunt deci de origine embrionara si Ie-a fost dat termenul de "blastoame\". Mult timp a predominat clasificarea lui Bailey si Cushing (1926) care prin personalitatea lor au influentat clasificarile ulterioare.
Clasificarea lui Bailey si Cushing (1926) s-a facut dupa criteriile embriologice facand o asemanare intre elementele neoplazice si diferitele etape de dezltare ale tesutului ners. Acesti autori grupeaza tumorile intracraniene in 15 grupe perfect delimitate (meduloblastom, neuroepiteliom, spongioblastom multiform, pinealom, spongioblastom unipolar, astroblastom, astrocitom, ganglioneurom, ependimom, oligodendro-gliom, meduloepiteliom, pinealoblastom, ependimo-blastom, neuroblastom si papilomul coroidian).
Trebuie mentionate si alte clasificari incercate in tumorile intracraniene, ca Bailey (1927), Penfield (1932), Del Rio Hortega (1937) si altii. Dintre aceste multiple clasificari mentionam valoarea celei prezentate de Kernohan si colab. (1949), care pentru prima data introduce in neurooncoiogie sistemul de standardizare in 4 stadii de malignitate (de la benign la malign). Clasificarile lui Zulch (1979) si Rubinstein (1982) cuprind toate procesele expansive intracraniene si au stat la baza clasificarilor internationale facute de UICC (Uniunea Internationala impotriva Cancerului).
Datele acumulate in domeniul neurooncologiei, de catre neuropatologi au realizat o clasificare recenta a tumorilor intracraniene, admisa de catre OMS (37). Kleihues et al. (1993) impart tumorile sistemului ners, histopatologic in zece grupe independente cu toate subdiviziunile recunoscute actualmente (el II).
Avantajul acestei clasificari reiese din aprofundarea majora a tuturor elementelor neuropatologice TIC, cu defalcarea in subdiviziuni multiple. Autorii reusesc sa cuprinda noile
tumori identificate in ultimii ani (xantoastrocitomul pleomorfic, neurocitom central etc). De asemenea, Kleihues si colab. (1993) realizeaza clasificarea OMS a tumorilor sistemului ners in functie de gradul de malignitate (el III).
