mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Hiperlipoproteinemiile
Index » Endocrinologie si metabolism » Hiperlipoproteinemiile
» Porfiria acuta intermitenta

Porfiria acuta intermitenta







Aceasta porfirie hepatica reprezinta o conditie autosomal dominanta in care activitatea HMB sintetazei este redusa la jumatate. Boala este larg raspandita, dar este mai frecnta in Scandinavia si probabil in Marea Britanie. Deficienta enzimatica poate fi demonstrata la cei mai multi indivizi heterozigoti, dar expresia clinica a acestei porfirii este foarte variabila. Activarea bolii este legata de factori ecogenici ca drogurile, dieta, hormonii steroizi, care pot precipita manifestarile bolii. Atacurile pot fi prenite prin evitarea factorilor precipitanti cunoscuti.
Manifestari clinice Multi heterozigoti raman clinic asimptomatici (latenti) pana cand sunt expusi la factori care cresc productia de porfirine. Steroizii gonadali endogeni si exogeni, drogurile porfirinogenice, ingestia de alcool si dieta redusa caloric, de obicei instituita in efortul de a pierde in greutate, sunt cei mai comuni factori precipitanti. Medicamentele majore care sunt daunatoare in PAI [si in coproporfiria ereditara (CPE) in porfiria variegata (PV)], cat si medicamentele si agentii anestezici cunoscuti ca inofensivi sunt listati in elul 343-4. Cu toate ca este disponibila o lista mult mai extinsa de medicamente considerate fie daunatoare, fie inofensi ( bibliografia), informatia este incompleta pentru multe medicamente. Atacurile pot fi provocate de asemenea de infectii sau interntii chirurgicale.



Datorita faptului ca simptomele neuroviscerale apar rar inaintea pubertatii si sunt nespecifice, este nevoie de un indicator inalt de suspiciune pentru a sugera un diagnostic corect. Boala poate fi invalidanta, dar rar este fatala. Durerea abdominala, cel mai frecnt simptom, este de obicei ferma si vag localizata, dar poate fi si sub forma de crampe. Ileusul, dilatarea abdominala si zgomotele intestinale reduse sunt frecnte. Totusi, pot aparea zgomote intestinale intensificate si diaree. Sensibilitatea abdominala, febra si leucocitoza sunt de obicei absente sau usoare deoarece manifestarile sunt mai de graba neurologice decat inflamatorii. De asemenea sunt caracteristice greata, varsatura, constipatia, tahicardia, hipertensiunea, tulburarile psihice, durerile membrelor, capului, gatului sau pieptului, slabiciunea musculara, pierderile senzoriale, disuria si retentia urinara. Tahicardia, hipertensiunea, nelinistea, tremorul si transpiratia abundenta se datoreaza hiperactivitatii simpatice.
Neuropatia periferica se datoreaza degenerarii axonale (mai degraba decat demielinizarii) si afecteaza primar neuronii motori. Neuropatia semnificativa nu apare in toate atacurile acute; simptomele abdominale sunt de obicei mai proeminente. Neuropatia motorie afecteaza initial muschii proximali, mai ales ai umerilor si bratelor. Cursul si gradul afectarii sunt variabile. Reflexele tendinoase profunde pot fi normale sau hiperacti, dar sunt de obicei scazute sau abolite.
Slabiciunea motorie poate fi asimetrica si focala si poate implica nervii cranieni. Modificarile senzoriale cum ar fi parestezia si pierderea sensibilitatii sunt mai putin proeminente. Slabiciunea musculara progresiva conduce la paralizii respiratorii si bulbare si moartea poate aparea atunci cand diagnosticul si tratamentul sunt tardi. Decesul poate surni brusc din cauza hiperactivitatii simpatice si aritmiei cardiace.
Tulburarile psihice cum ar fi anxietatea, insomnia, depresia, dezorientarea, halucinatiile si paranoia pot acompania atacurile acute. Convulsiile se pot datora direct efectelor neurologice sau rezulta din hiponatremie. Tratamentul convulsiilor este dificil deoarece virtual toate medicamentele anticonvulsivante (exceptand bromurile) au potential de a exacerba PAI (clonaze-pamul mai putin probabil decat fenitoinul sau barbituricele). Hiponatremia se datoreaza tulburarilor hipotalamice, secretiei inadecvate de vasopresina sau pierderilor electrolitice prin varsaturi, diaree, aport scazut ori cauzate de pierderea in exces de sodiu renal. Pot aparea hipertensiune persistenta si alterarea functiei renale. Cand crizele se rezolva, durerile abdominale pot disparea in cateva ore si pareza incepe sa se amelioreze in cateva zile, continuand apoi in cativa ani.
Diagnostic ALA si PBG sunt crescute in plasma si urina in timpul atacurilor acute. Excretia urinara de PBG este de obicei de la 220-880 mmol/zi (50-200 mg/ zi) [normal 0-l8 [imol/zi (0-4 mg/ zi)] si excretia urinara ALA este de la 150-760 mol/zi (20-l00 mg/ zi) [normal 8-53 ^mol/zi (1-7 mg/ zi)]. Excretia acestor componente descreste in general cu ameliorarea clinica, in mod particular dupa infuzia de hematina ( mai jos). Un nil urinar normal de PBG exclude efectiv PAI ca motiv pentru simptomele curente. Porfirinele fecale sunt de obicei normale sau usor crescute in PAI, in contrast cu CPE si PV. Multi heterozigoti asimptomatici (latenti) cu deficienta HMB sintetazei au excretii urinare normale de ALA si PBG. De aceea, FIGURA 343.2 Mutatii masurarea de HMB sintetazei din utere = o litera cod pentru


entrocite este tolositoare pentru a contirma diagnosticul si pentru a depista membrii asimptomatici ai familiei.
Deficienta enzimatica din eritrocite este detecila la cei mai multi heterozigoti cu PAI (PAI clasica). Totusi, activitatea este crescuta in eritrocitele tinere si poate creste in limite normale la un pacient cu PAI care are o eritropoieza crescuta cauzata de o conditie concurenta. Totusi, pacientii cu forma rara eritroida de PAI (PAI eritroida) au activitate enzimatica normala in eritrocite si o activitate deficienta in tesuturile noneritroide ( mai jos). Eritroidul si forma de curatire a HMB sintetazei sunt codate de o singura gena care are doi promotori. Unul codeaza mesagerul ARN pentru gena de curatire ce se gaseste in toate tesuturile, si celalalt codeaza transcrierea eritroidului specific. Cateva deletii si peste 45 de mutatii punctiforme diferite in regiunea codata a genei au fost identificate la familii neinrudite cu PAI (ura 343-2). Aceste mutatii altereaza cinetica si/sau silitatea proteinelor mutante sau creeaza terminatii codonice premature. Mutatiile ce cauzeaza variantele de PAI eritroide cu enzime pe jumatate normale in tesuturile neeritroide, dar cu activitate normala in eritrocite includ mutatii punctiforme in initierea codonului metioninei (care previne translatia) sau in zona de conjunctie 5\' a intronului 1 (ce cauzeaza conjunctiile anormale ale transcriptiei HMB sintetazei).
Heterozigotii pot fi identificati prin studii RFLP (restrictia fragmentelor lungi polimorfice) folosind locusuri polimorfice variate in gena HMB sintetazei. Eforturile de a identifica mutatiile specifice in gena HMB sintetazei in toate familiile cu PAI sunt in prezent in desfasurare; aceasta informatie va face posibila acuratetea identificarii heterozigotilor. Identificarea heterozigotilor se face pentru a se evita factorii cunoscuti ce cauzeaza atacurile acute. Diagnosticul prenatal al fetusului cu risc poate fi facut cu ajutorul culturilor de celule amniotice sau de vilozitati coriale.

TRATAMENT
In timpul atacurilor acute, analgezicele narcotice sunt recomandate pentru durerile abdominale si fenotiazinele sunt folositoare pentru greata, varsatura, anxietate si neliniste. Cloralhidratul poate fi administrat pentru insomnie. Benzodia-zepinele in doze scazute sunt probabil sigure daca este necesar un tranchilizant minor. Cu toate ca glucoza intranos (cel putin 300 g/zi) era recomandata in trecut pentru atacurile acute ale porfiriei, un regim nutritional parenteral mai complet este benefic daca alimentatia orala nu este posibila pe o perioada mai indelungata. Totusi, hemul intranos este mai eficient decat glucoza in reducerea eliminarii de precursor porfirinic si probabil conduce la o insanatosire mai rapida. Raspunsul in terapia cu hem este redus daca terapia este intarziata. De aceea, 3 pana la 4 mg de iiem sub torma hematinei (laboratoarele Abbott), hem albuminei sau hem arginatului (Leiras Oy, Turku, Finlanda) pot fi introduse zilnic timp de patru zile cat de repede posibil dupa debutul unui atac. Hem arginatul si hem albumina sunt chimic sile si mai putin susceptibile decat hematina in a produce flebita sau un efect anticoagulant. Rata reabilitarii dupa un atac acut depinde de gradul tulburarii neuronale si poate fi rapida (1 sau 2 zile) cu o terapie prompta. Reabilitarea dupa o neuropatie motorie sera poate continua luni sau ani de zile. Identificarea si evitarea factorilor favorizand pot accelera recuperarea unui atac acut si pot preni atacurile ulterioare. Multi factori favorizand pot contribui la un episod simptomatic. Atacurile clinice frecnte, clare ce apar la unele femei pot fi prenite cu ajutorul unui analog al hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (aceasta indicatie nu este aprobata de U.S. Food and Drug Administration).



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai