Toxoplasmoza cerebrala este o afectiune grava, a carei incidenta a crescut semnificativ in ultimii ani. Se intalneste la imunodeprimati. Existenta persoanelor cu imunodepresii severe, in grefele de organ si recent in infectia HI a contribuit in prezent la aceasta situatie. La pacienti AIDS, este cea mai importanta cauza de leziuni cerebrale.
Cuprins:
Generalitati |
sus  |
Toţi pacienţii HIV coinfectaţi cu Toxoplasma gondii, prezintă risc de reactivare a bolii, cu declanşarea encefalitei toxoplasmice. Studiile sero-epidemiologice au relevat infecţia toxoplasmică la 15-68% din pacienţii HIV. Se estimează că 10-25% din pacienţii AIDS (25% din Europa), dezvoltă o encefalită toxoplasmică, uneori ca prima manifestare a infecţiei HIV. In SUA au fost declarate 30.000 de cazuri de toxoplasmoză cerebrală [6].
Toxoplasmoză cerebrală este o infecţie oportunistă, care se produce prin reactivarea chisturilor toxoplasmice latente cerebrale. Evoluează cu necroză tisulară considerabilă, vasculită sau periarterită localizată şi adesea cu reacţie inflamatorie [6]. In secţiuni cerebrale se pot vedea trofozoiţi liberi, bradizoiţi sau chisturi. \'
S-au descris două tablouri clinice: encefalita difuză cu cefalee, obnubilare progresivă şi forma pseudotumorală cu sindroame deficitare, hemiplegii, hemipareze, tulburări de limbaj [6].
Evoluţia bolii este invariabil letală fără tratament.
Toxoplasmele sunt rar izolate din LCR, sānge iar examenul serologic este uneori negativ [6]. Singura metodă certă de diagnostic este biopsia cerebrală. In secţiunile cerebrale colorate Giemsa sau cu hematoxilină-eozină pot fi vizualizate chisturi [11]. Trofozoiţii se evidenţiază prin coloraţii imunohistochimice. Microscopia electronică şi IF pot fi folosite ca metode rapide de diagnostic [6].
Studiile efectuate pānă īn prezent au permis precizarea diagnosticului doar īn 50 % din cazurile de toxoplasmoză cerebrală.
La pacienţi AIDS, terapia existentă este inactivă asupra chisturilor, care infectează cronic ţesutul gazdei şi sunt sursa reactivării infecţiei, motiv pentru care terapia standard faţă de trofozoiţi, trebuie continuată toată viaţa.
Terapia cu Malocid-Adiazină este eficientă, conducānd, īn majoritatea cazurilor, la o ameliorare clinică rapidă.
Durata tratamentului este 2-3 luni (tratament de atac), dar frecvenţa recăderilor impune un tratament de īntreţinere cu acest medicament, īn doze medii, care se continuă cāt permite toleranţa bolnavului. Prognosticul este totuşi sumbru, cu mortalitate de 90% şi supravieţuire medie de 4 luni [6].
Recent s-au descoperit noi medicamente care, īn studii experimentale, par a fi eficiente şi asupra chisturilor intracerebrale: azithromicina, hidroxinaftoquinona, arprinocid N-oxid. Dintre acestea se pare, că cea mai remarcabilă activitate asupra bradizoiţilor şi a chisturilor, o are hidroxinaftoquinona, care modifică semnificativ structura bradizoiţilor din chisturilor normale sau rupte.