Este o specie de coccidie (neosporidie) cu un ciclu biologic bifazic, care are o distributie geografica universala. Paraziteaza animale ierbire, omnire, carnire.
Cuprins:
în muşchi, parazitul dezvoltă forma de sarcochist. Sarcochistul este o formaţiune alungită de la 0,1 mm până la câţiva centimetri lungime. La exterior prezintă o membrană striată radiar, produsă ca reacţie a gazdei la prezenţa paraziţilor în muşchi, fiind însă şi de natură parazitară, după unii autori [36], In interior parazitul este septat şi deţine trofozoiţi cu dimensiuni de 12-16 um/4-9 um [20], consideraţi de unii autori, a fi pansporoblaşti, fiecare conţinând un mare număr de spori mici, uninucleaţi, alungiţi, cu aspect de banană [36].
Oochistul prezintă un înveliş subţire şi este format din 2 sporochisturi, fiecare cuprinzând 4 sporozoiţi. Sporochistul S. hominis are 14-16 um/ lOum iar cel de S. suihominis 12-13 um [5].
Ciclul biologic |
sus  |
în ciclul său evolutiv este necesară intervenţia a 2 gazde.
La gazda definitivă, reprezentată de carnivore, în urma contaminării cu sarcochisturi, sunt eliberaţi trofozoiţii, care invadează celulele mucoasei intestinale şi derulează un ciclu sexuat de multiplicare, formând oochisturi care se elimină prin MF în mediul extern.
La gazdele intermediare, reprezentate de ierbivore şi ocazional de om, oochisturi le îşi pierd învelişurile, sub acţiunea sucurilor intestinale şi eliberează cei 8 sporozoiţi din interior. Sporozoiţii străbat pereţii intestinali, diseminează pe cale hematogenă, se localizează în ţesuturi, în special în musculatura striată scheletală sau cardiacă, unde invadează celulele şi derulează un ciclu asexuat de multiplicare, în urma căreia se formează sarcochistul, cu numeroşi trofozoiţi.
Contaminarea umană |
sus |
Omul poafe fi infectat accidental şi poate funcţiona în unele condiţii drept gazdă definitivă, iar în altele ca gazdă intermediară, în funcţie de specia de Sarcocystis. Este gazda definitivă, în cazul contaminării cu sarcochisturi prin consum de carne de porc (Sarcocystis suiş hominis) sau bovine (Sarcocystis hominis), eliminând oochisturi, rezultate în urma multiplicării sexuate a paraziţilor la nivel intestinal. Pentru alte specii de Sarcocystis, omul este gazdă intermediară, infectându-se cu oochisturi prin consum de apă, crudităţi de sol, contaminate cu materii fecale şi prezentând sarcochisturi în musculatura cardiacă şi scheletală [20].
Sarcocystis este patogen pentru animale (şoareci, porci, ovine), la care infecţiile masive pot fi letale. Se pare că o toxină, denumită sarcocistină, obţinută din extracte parazitare, are un rol important în patogenia parazitului.
Nu s-a precizat până în prezent cu certitudine dacă Sarcocystis este un parazit patogen uman [5]. Unele modificări patologice au fost atribuite Sarcocystisului lindermanni. Sarcocystis a fost evidenţiat în cord, lartnge, musculatura scheletală a extremităţilor [20].
Sarcocistoza musculară umană este o asimptomatică sau uşoară, parazitul inducând doar modificări histopatologice la nivel muscular. în muşchi se găsesc sarcochisturi de dimensiuni variabile, cu diametrul de 50 um - 300 um şi lungimea până la 5 cm.
Sarcocistoza intestinală umană evoluează asimptomatic, şi mai rar, clinic manifest, prin tulburări digestive nespecifice, deşi mucoasa intestinală nu este lezată în urma multiplicării parazitului. S-au raportat enterite eozinofilice şi enterite necrozante focale, produse probabil de către Sarcocystis, dar etiologia lor nu a fost concludent demonstrată [26].
Infecţia intestinală cu Sarcocystis se poate diagnostica prin evidenţierea paraziţilor (oochisturi mature şi sporochisturi libere), la examenul coproparazitologic, în preparate directe sau după concentrarea materiilor fecale. Soluţia Lugol colorează oochisturile şi sporochisturile, facilitând evidenţierea lor. Oochisturile sunt acido-alcoolo rezistente, dar coloraţia cu tricrom este de mică valoare în demonstrarea parazitului. Eliminarea oochisturilor poate fi intermitentă, ceea ce impune repetarea
examenului coproparazitologic.
Pentru diagnosticul serologic al sarcocistozei umane se utilizează
reacţia de fixare de complement [20].
Nu există în prezent o terapie eficientă a sarcocistozei [20].
Morfologie
