Boala afecteaza cu predilectie persoanele adulte, deoarece incubatia este lunga de aproximativ 10 ani [4,21].
In timp, prin elutia procesului parazitar se instaleaza manifestari pseudotumorale hepatice:
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
. icter de tip obstructiv, progresiv, fără remisie, însoţit de prurit, urină brună, materii fecale decolorate;
. dureri abdominale cronice;
. hepatomegalie dură, neregulată, dureroasă, progresivă.
Alte semne clinice sunt datorate complicaţiilor. Pot fi întâlnite următoarele complicaţii:
. fenomene compresive, care determină hipertensiune portală şi hemoragii digestive (prin ruptura varicelor csofagiene);
. fistule biliare (prin deschiderea masei parazitare în căile biliare);
. complicaţii infecţioase (angiocolite, septicemii);
. metastaze pulmonare sau cerebrale.
Evoluţia bolii este în majoritatea cazurilor letală datorită afectării hepatice difuze şi a tendinţei de implicare a hilului hepatic. Boala poate fi confundată cu procese tumorale de altă natură. Este necesar diagnosticul diferenţial faţă de un proces neoplazic
Examinările radiologice clasice şi tehnicile moderne (echografie, tomografie, scanografie) oferă date preţioase pentru diagnosticul prezumtiv al echinococozei alveolare.
Examinările biologice nespecifice relevă hiperproteinemie, hipergamaglobulinemie, creşterea fosfatazei alcaline, realizând un tablou particular sugestiv pentru echinococoză alveolară [2,4].
Diagnosticul parazitologic
Diagnosticul parazitologic direct prin metodele clasice este imposibil, motiv pentru care se foloseşte diagnosticul serologic. Acesta se realizează folosind următoarele reacţii: imunelectroforeza, ELISA, imunofluorescenţa [4].
Reacţiile serologice permit diagnosticul echinococozei alveolare, dar uneori pot fi negative, necesitând completarea diagnosticului cu examenul anatomopatologic.
Reacţiile serologice sunt necesare şi pentru evaluarea eficienţei terapeutice la cazurile tratate. După un tratament medicamentos sau chirurgical, evidenţierea unui nivel ridicat de anticorpi specifici semnifică o nouă repriză evolutivă a bolii, în timp ce scăderea nivelului anticorpilor este sugestivă pentru remisie [17].
Examenul anatomopatologic asigură un diagnostic de certitudine. Poate fi efectuat preoperator, prin puncţie - biopsie sau intraoperator.
Spre deosebire de chistul hidatic, nu există risc de şoc anafilactic la excizia leziunii pentru că leziunile parazitare sunt puţin fertile la om şi lichidul vezicular poate fi absent sau slab antigenic [2].
Macroscopic, leziunile sunt frecvent difuze, atingând cei doi lobi hepatici. De menţionat tropismul biliar şi posibila implicare a hilului hepatic. Se descriu două tipuri de leziuni:
. formă confluentă de placard galben albicios, cu ramificaţii neregulate. Se poate confunda cu cancerul primitiv hepatic.
. formă pseudometastatică, caracterizată prin prezenţa de numeroşi noduli duri, albicioşi.
Caracteristic şi revelator este aspectul pe secţiune: aspect clasic, multicavitar (multialveolar) cu masă gelatinoasă parazitară în interior (aspect de pâine găurită)
Tratamentul chirurgical este singurul tratament curativ la ora actuală, dar este rar posibil (la 10% din pacienţi) datorită diagnosticului efectuat doar în fazele tardive ale bolii şi a tendinţei de implicare a nilului hepatic [2,4].
Tratamentul medicamentos se realizează în prezent cu Albendazol, Mebendazol. Se aplică pacienţilor la care nu este posibilă intervenţia chirurgicală, motiv pentru care are o eficienţă scăzută. Nu este curativ ci doar întârzie evoluţia parazitozei.
Profilaxia individuală impune evitarea contactului cu vulpile, măsuri de protecţie la grupele de risc, purtarea de mănuşi şi evitarea consumului de fructe şi vegetale de pădure, precum şi a zarzavaturilor insuficient spălate.
Profilaxia colectivă necesită depistarea parazitozei în populaţia rurală, la persoanele expuse profesional. In zonele endemice de echinococoză alveolară, se recomandă vermifugarea animalelor domestice cu Droncit, Praziquantel (Biltricide) şî incinerarea vulpilor decedate.
Evoluţie clinică
