Pneumocistis carinii este un parazit uman, agent etiologic al pneumoniei, intalnita la anumite grupe de risc.
Pneumocistis carinii a fost descoperit in 1909 de Chagas, fiind considerat initial trypanosoma. Delanoes incadreaza ulterior parazitul intr-un alt gen si specie, denumindu-l dupa numele doctorului Carinii, cercetator preocupat de cunoasterea parazitului. Dupa al Il-lea razboi mondial, Pneumocistis carinii a atras atentia medicilor prin interntia sa in declansarea pneumoniei interstitiale cu celule plasmatice, o boala a copiilor debili din camine, in Europa de Est. Dupa 1960, Pneumocistis carinii a fost considerat o cauza importanta de pneumonie la imunodeprimati, ceea ce a condus la descoperirea si perfectionarea chimioprofilaxiei. Din 1980, s-a observat o crestere dramatica a incidentei pneumoniei cu Pneumocistis carinii, denumita pneumocistoza, la pacientii AIDS, ceea ce a relevat noi corelatii clinice si a sporit interesul pentru cunoasterea sa. In prezent, pneumocistoza a denit cea mai frecnta parazitoza la pacientii AIDS. Pneumonia cu Pneumocistis carinii se produce la 60-90% dintre pacientii AIDS, fiind o cauza importanta de mortalitate.
Cuprins:
Taxonomia parazitului a fost controversată. Pneumocistis carinii fiind considerat de unii autori protozoar, de alţii fung, pe bază diverselor argumente:
. pentru īncadrarea parazitului ca protozoar pledează: proprietăţile morfologice (forma ameboidală), prezenţa filopodelor, nedezvoltarea pe medii pentru fungi; sensibilitatea la medicaţia antiprotozoară.
. pentru īncadrarea parazitului ca fung pledează: similitudinea formarii de ascospori, slaba dezvoltare a sistemului de organizare şi colorarea cu coloranţi specifici fungilor. Analiza ARN-ului ribozomal relevă o relaţie mai apropiată de fungi decāt de protozoare [6].
Analiza secvenţei de ADN, din diferitele gene donate ale genomului P. carinii, cu ar fi gene mitocondriale, gene care codifică dihidrofolat reductaza (DHPR), factorul de transcriere II D, ATP-aza, actina, factorul de elongare EF2, au demonstrat recent că Pneumocistis carinii este un fung [24].
Pneumocistis carinii poate exista ca parazit comensal uman sau animal, fiind găsit la numeroase specii de animale. La aceste gazde, parazitul are proprietăţi morfologice identice, dar studiile antigenice şi pe animale de experienţă sugerează că există diferenţe īntre specii şi chiar īntre tulpini [6]. Izolatele de Pneumocistis carinii prezintă o diversitate genetică la aceiaşi specie gazdă. Este posibilă infectarea concomitentă a aceleiaşi gazde cu două tipuri diferite [24].
Cunoaşterea ciclului evolutiv al parazitului s-a bazat pe examenul secţiunilor pulmonare şi pe studiul paraziţilor dezvoltaţi pe culturi celulare. S-au detectat trei stadii (forme) de dezvoltare ale parazitului:
l.Trofozoit - forma vegetativă, mică, de 1-4 um, dispusă īn grămezi [11]. Se evidenţiază prin coloraţia Giemsa, prezentānd nucleu roşu şi citoplasmă albastră [2]. īn microscopia electronică se observă nucleul, mitocondrii, citoplasmă tubulară, organite şi filopodii externe [6].
2.Prechist - forma ovală, intermediară, de 5 um, cu perete subţire, PAS pozitiv, colorabil prin coloraţii argentice [2,6].
3.Chist - forma ovală de 5-8 um, cu perete subţire. Deţine 8 forme fiice intrachistice [11]. Corpii intrachistici sunt consideraţi spori, de către unii autori şi sporozoiţi de către alţi autori [2,6]. Chistul se evidenţiază uşor prin coloraţii argentice, care colorează pereţii chistului [6].
Contaminarea umană |
sus  |
Nu se cunoaşte precis īn prezent rezervorul, habitatul parazitului, gazda definitivă, intermediară şi vectorul. Studiile pe animale de experienţă au demonstrat contagiozitatea sa, transmisia realizāndu-se probabil pe cale aeriană. Pneumocistis carinii izolat de la om este distinct genetic de alte specii de mamifere, avānd o specificitate de gazdă, motiv pentru care infecţia nu este transmisă de Ia animale la om [24].
Transmisia directă interumană este sugerată de izbucnirile epidemice de pneumocistoză īn colectivităţi (orfelinate, mediu spitalicesc). Majoritatea copiilor sunt expuşi la infecţia cu Pneumocistis la vārste mici, fapt relevat de studiile sero-epidemiologice. Studiile autopsice au evidenţiat infecţie pulmonară asimptomatică cu Pneumocistis la 5% dintre persoanele cu neoplasme limforeticulare şi rar la persoane sănătoase [6].
Taxonomde
