mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Infectii cu protozoare si helminti consideratii generale
Index » Boli infectioase » Infectii cu protozoare si helminti consideratii generale
» Larva migrans viscerala - toxocaroza

Larva migrans viscerala - toxocaroza


Share





in cursul migrarii lor in tesuturi, larvele exercita o actiune mecanica, traumatica, infectioasa (pot vehicula bacterii si rusuri preluate din tubul digestiv) si toxico-alergica.
In parenchimul hepatic sau in alte localizari, larvele induc hiperplazia tesutului conjunctiv si o intensa reactie inflamatorie. Sunt inconjurate de celule epiteloide, plasmatice, celule gigante, limfocite si eozinofile dispuse central, rezultand granuloame eozinofilice, ovale de 1-2 mm. in granuloame, larvele pot ramane abile pana la 2 ani, dar in final se pot calcifia sau pot fi omorate, dezintegrate si resorbite de catre macrofage

Cuprins:

Evoluţie clinică

Diagnostic

Tratament

Profilaxie


Evoluţie clinică

sus sus
Toxocaroza poate evolua asimptomatic, persoanele infectate prezentând o eozinofilie moderată şi anticorpi serici anti-Toxocara. Poate evolua clinic manifest dar simptomatologia depinde de intensitatea infectării, localizare şi sensibilitatea persoanelor infectate [II].


La 50% din copiii infectaţi sunt prezente:
. manifestări generale: febră, astenie, anorexie, scădere ponderală,
. simptome pulmonare: tuse, dispnee astmatiformă,
. semne cutanate: urticarie, eritem nodos, edem Quinque;
. hepatosplenomegalie
Localizarea miocardică şi nervoasă este rară. Manifestările nervoase produse prin localizarea larvelor în SNC constau în: crize epileptiforme, convulsii, hemipareze şi mai rar encefalită [2,11].
în localizările oculare, pot surveni complicaţii oculare unilaterale, prin producerea de granuloame în retină, corp vitros: corioretinită, endoftalmită cronică. Granulomul retinian are un aspect pseudotumoral şi poate fi confundat cu un retinoblastom. Poate duce la scăderea acuităţii vizuale, chiar la pierderea vederii [2,6,35].
Examenul radiologie evidenţiază infiltrate pulmonare labile iar tabloul sanguin hiperleucocitoză şi hipereozinofilie persistentă.

Diagnostic

sus sus
Diagnosticul orientativ este sugerat de hiperleucocitoză (rar 100.000 leucocite/mm3) cu hipereozinofilie persistentă, câteva luni, chiar 1-2 ani [11]. Se instalează brusc şi se menţine în platou uneori la valori foarte mari (80-90%) - 20000 eozinofile/mm3. Este prezentă şi hiperglobulinemie [11.22].
Hiperleucocitoză, eozinofilia persistentă, hepatosplenomegalia, afectarea pulmonară cronică la copii, cu posibil contact cu câinele, sugerează toxocaroza. în localizările oculare hemograma poate fi normală [2,6].
Diagnosticul parazitologic este dificil. Se urmăreşte evidenţierea larvelor în spută, în granuloame tisulare, în secţiuni de biopsie hepatică. Descoperirea larvelor în biopsia hepatică este aleatorie [2,11].
Diagnosticul serologic oferă rezultatele cele mai bune. Se folosesc antigene extrase din larve de Toxocara caniş. Se practică ELISA, IF, imunelectoforeza. Reacţiile serologice şi IDR cu antigen de Toxocara caniş, pot fi fals pozitive, datorită înrudirilor antigenice ale Toxocarei cu Ascarisul.

Tratament

sus sus
Se recomandă terapia medicamentoasă cu unul dintre următoarele antihelmintice: Mintezol (Thiabendazol), Albendazol (Zentol), Notezine (Dietilcarbamazina), la care se asociază şi un antihistaminic.

Profilaxie

sus sus
1. Vermifungarea căţelelor gestante şi a căţeilor: Este necesară vermifugarea lunară pentru căţeii mai mici de 6 luni şi la 2-3 luni pentru câini mai mari [6,42].


2. Evitarea contaminării solului, în special a parcurilor, a ţarcurilor cu nisip.
3. Evitarea geofagiei la copii, spălarea mâinilor şi prepararea termică a crudităţilor.
4. Evitarea contactului prea strâns cu câinii. Contactul cu câinii poate avea un rol secundar în contaminare. Totuşi, infecţia cu Toxocara este mai frecventă Ia persoanele cu contact zilnic cu câinii şi la grupele cu risc profesional (veterinari, îngrijitori de animale) [2, 35].
Toxocaroza poate fi produsă uneori şi de Toxocara cati, deşi după unii autori, larvele de Toxocara cati, chiar dacă ajung în intestinul uman, nu pot migra spre alte organe [36].
Este necesară diferenţierea de helminţi asemănători, paraziţi ai câinelui şi pisicii:
Toxocara mistax este un parazit obişnuit al pisicii, asemănător cu Toxocara caniş, dar mai mic. Oul are 65-75 um [36].
Toxascaris leonina este un parazit al câinelui şi pisicii. Este mic: masculul are 2-6 cm iar femela 6-10 cm. Ouăle sunt mari, sferice, de 75-85 um neembrionate


Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai