Microsporidia face parte din Phylum Microspora, ordinul Microsporidia, care cuprinde peste 100 genuri si 1000 specii. Microsporidia este un parazit intracelular obligator, producator de spori. Este intalnit la numeroase animale, pesti, insecte, pasari. Produce microsporidiaza, o parazitoza umana recent descoperita. Dintre numeroasele genuri de microsporidii au fost implicate in patologia umana doar 5 genuri: Nosema, Encephalitozoon, Pleistophora, Enterocytozoon, Septata. Septata intestinalis este o microsporidie recent descoperita si incadrata pe baza proprietatilor morfologice, de dezvoltare, biochimice si antigenice intr-un nou gen si specie [5].
Nosema, Encephalitozoon, Pleistophora sunt microsporidii parazite ale animalelor, insectelor, pasarilor, prezenta lor fiind demonstrata in dirse tesuturi iar Enterocytozoon (Enterocytozoon bieneusi) a fost evidentiat doar la nil intestinal, la persoanele imunodeprimate, fiind probabil un parazit intestinal strict uman [20,26].
Cuprins:
Microsporidiile sunt parazite intracelulare, care, la fel ca şi alte Neosporidii, au capacitatea de a forma spori, cu o structură particulară.
Trofozoitul are formă şi comportament de amibă, fiind o sporoplasmă uninucleată, mobilă, datorită pseudopodelor emise. īn urma multiplicării asexuate a sporoplasmei, rezultă o masă plasmodială multinucleată - meront sau schizont cu 2-8 nuclei, īn jurul cărora se individualizează sporoplasmă, formāndu-se merozoiţi [20]. După mai multe cicluri de multiplicare asexuată şi sexuată, īn masa plasmodială, pe lāngă nucleii somatici rezultă şi celule germinative, considerate de unii autori, gārneţi, care vor da naştere sporilor, trecānd prin stadiul de sporont (pansporoblast), care deţine 2 sporoblaste cu 6 nuclei, īn fiecare sporoblast diferenţiindu-se sporoplasmă sporului, īnvelişurile (valvele) sporale şi capsula polară, dispusă la un pol al sporoblastului.
In fiecare capsulă sporală se formează o veziculă, cu un filament, dispus īn spirală, lung, uneori de 150 de ori mai lung decāt sporul, care are rol īn diseminarea sporoplasmei la alte celule [5,36].
Oochistul sau sporul este oval sau piriform şi are dimensiuni variabile după specia parazitată, cuprinse īntre 1-20 um. La speciile parazite ale animalelor şi ale omului, oochistul are diametrul de 1-2 um, este oval saupiriform. Prezintă la exterior, un īnveliş extern (exospor) electrono-dens şi un īnveliş intern (endospor) subţire electrono-transparent, sub care există o membrană sporală, un disc de ancorare, filamentul polar spiralat, capsula, polară, vacuolă posterioară, sporoplasmă şi nucleul diploid. Identificarea genului şi a speciei de microsporidie este posibilă īn microscopia electronică, pe baza particularităţilor morfologice ale sporului, nucleilor şi ale filamentului polar [20].
Ciclul biologic |
sus  |
După ingerare, paraziţii pătrund īn citoplasmă celulelor gazdei (celule intestinale, respiratorii). Sporoplasmă suferă procese de multiplicare, rezultīnd, īn urma merogoniei şi a sporogoniei şi o nouă generaţie de sporoblaste, care se vor matura ulterior, sintetizāndu-şi organitele sporale. Se formează astfel noi spori, care sunt capabili de a pătrunde īn alte celule, unde suferă o nouă multiplicare [20]. Microsporidiile se elimină īn mediul exterior prin urină, secreţii respiratorii, materii fecale. Se postulează posibilitatea existenţei purtătorilor sănătoşi, asimptomatici, care elimină microsporidii pe cale respiratorie, intestinală şi urinară, cu rol īn diseminarea infecţiei la persoane susceptibile. Sporii sunt viabili īn mediul exterior pānă la 4 luni [6].
Contaminarea umană |
sus |
Contaminarea umană de la animale, probabil de la cāini, pisici, care elimină spori de microsporidii prin materii fecale, urină este sugerată de unii autori, dar această ipoteză nu a fost definitiv demonstrată.
Contaminarea interumană se produce primordial prin mecanism fecal-oral, (pentru microsporidiaza intestinală), dar este posibilă şi transmiterea microsporidiilor prin microaerosoli (pentru microsporidiaza respiratorie) şi prin contact sexual (pentru infecţiile urinare microsporidiale). Unii autori au sugerat şi posibilitatea transmiterii transplacentare şi transovariane a microsporidiilor, deşi nu există dovezi de infecţie congenitală [20]. Inocularea directă poate fi modalitatea de infectare, īn unele cazuri, cum ar fi īn localizările oculare. Contaminarea hidrică sau prin consum de alimente infectate cu spori, este sugerată de persistenţa sporilor īn natură, săptămāni, chiar luni, dar nu a fost documentată pānă īn prezent [20,26].
Morfologie
