Babesioza umana este rar intalnita in Europa (Franta, Iugoslavia, Irlanda, Rusia, Scotia), dar este mai frecnta in SUA, unde infectia are o incidenta de 3,7- 6,9% [6]. Babesia este un patogen oportunist uman, cauzand forme usoare la persoane imunocompetente si forme gra la persoane imunocompromise, splenectomizate.
Cuprins:
Căpuşa inoculează īn sāngele uman sporozoiţii existenţi īn glandele lor salivare. Sporozoiţii pătrund şi infectează hematiile umane. īn hematie se transformă īn trofozoiţi, care se multiplică asexuat, dānd naştere la 2-4 merozoiţi, care prin ieşirea din hematie, produc perforaţii īn membrana hematiei. Mecanismul de producere al hemolizei nu este elucidat. Deoarece schizogonia este asincronă, nu se produce hemoliză masivă din malarie [6]. Hematiile parazitate sunt deformate şi mai rigide decāt hematiile normale. Sunt captate de splină, īn spaţiile intraendoteliale şi sunt ingerate de macrofage. Prin activarea macrofagelor, acestea produc citokine: factor de necroză tumoral (TNF) şi interleukina 1, care explică majoritatea manifestărilor clinice: febră, anorexie, artralgii, mialgii şi sindromul de şoc toxic din formele fulminante ale babesiozei.
Evoluţie clinică |
sus  |
Babesioza americană poate fi asimptomatică sau are o evoluţie clinică uşoară, spre deosebire de babesioza europeană, la imunodeprimaţi (inclusiv la persoanele infectate cu virusul HIV), la vārstnici şi splenectomizaţi, la care sunt īntālnite forme hemolitice, febrile, fulminante, letale [6], Incubaţia este de 1-3 săpăţmāni. Debutul este insidios, bolnavii prezentānd manifestări clinice nespecifice: anorexie, cefalee, astenie, febră, artralgii, greţuri, vărsături, dureri abdominale, manifestări nervoase, urină brună, splenomegalie şi uneori hepatomegalie. Febra poate fi continuă sau intermitentă, atingānd valori de 40°. Anemia hemolitică poate fi accentuată la unii bolnavi [6].
Babesiile se pot evidenţia īn frotiuri efectuate din sānge, colorate Giemsa sau Wright. Pot fi parazitate 1 -10% din hematii şi īn unele cazuri chiar 85% din hematii [6]. Parazitul are aspect inelar, dispunānd de 1 sau mai mulţi nuclei. Poate fi confundat cu Plasmodium falciparum, dar spre deosebire de acesta, īn babesioza nu se detectează īn hematiile parazitate stadii sincrone, schizont sau gametociţi şi nici pigment melanic. Mai rar, se evidenţiază merozoiţi, dispuşi īn tetrade. īn fazele mai avansate de evoluţie ale bolii, īn centrul inelului parazitar există o vacuolă mare, iar īn infecţiie masive, trofozoiţii par dispuşi la exteriorul hematiei [6].
Inocularea intraperitoneală a sāngelui la hamster este utilă pentru confirmarea cazurilor suspecte.
Examenul hematologic evidenţiază anemia, scăderea nivelului haptoglobinelor serice, leucocitoză normală sau uşor scăzută. trombocitopenie, VSH crescut, modificarea constantelor hepatice iar examenul urinei proteinurie şi hemoglobinurie.
Diagnosticul serologic se practică īn laboratoarele specializate, prin IF indirectă, fiind semnificative titruri > 1/256 ale anticorpilor faţă de Babesia microti [6].
In formele uşoare nu este necesară terapia. īn formele grave se recomandă Clindamicina, asociată cu Quinina. Asocierea Pentamidină cu Biseptol, pare a fi eficientă la pacienţii splenectomizaţi [6].
Profilaxia colectivă urmăreşte distrugerea căpuşei vectoare cu insecticide, iar pentru profilaxia individuală se recomandă evitarea īnţepăturii de căpuşe, īn special īn zonele endemice, la pesoane splenectomizate şi la imunodeprimaţi [6].
Patogenie
