Se datoreste penetrarii transcutane la om a unor larve de Ancylostoma, parazite ale animalelor intalnite in toate regiunile calde si umede de pe glob [6].
Manifestarile clinice ale acestei boli au fost descrise in 1874, sub denumirea de "creeping eruption" de Lee, iar in 1926 este recunoscut ca agent etiologic, Ancylostoma brasiliense, un nematod al cainilor si pisicilor din S.U.A. [2, 35]In prezent, se incrimineaza ca agenti etiologici diverse specii ale genului Ancylostoma: Ancylostoma brasiliense, Ancylostoma caninum, Uncinaria stenocephala, Bunostomum phlebotomum - parazit al bovideelor [2,6,35]. Ocazional pot produce lar migrans cutanata si paraziti umani: Ancylostoma duodenalis, Necator americanus, Strongyloides stercoralis.
Cuprins:
Ciclul biologic |
sus  |
Aceste specii de Ancylostoma derulează la gazdele lor, un ciclu asemănător cu al Ancylostomei la om: viermi adulţi duodenali, produc ouă, care sunt eliminate cu materiile fecale de câine, pisică şi bovidee, rezultând larve infecţioase pe sol, în locuri protejate de temperaturi extreme .
Contaminarea umană |
sus |
Se realizează prin pasajul transcutan al larvelor de pe sol, la nivelul picioarelor goale, sau prin contactul corpului cu nisipul. Larvele penetrează activ tegumentul, migrează subcutanat, dar nu pot să îsi continue evoluţia în organismul uman, sunt în impas parazitar şi în final mor.
Evoluţie clinică |
sus |
Larva migrans cutanată se manifestă prin apariţia la locul de pătrundere a larvelor, de vezicule şi a unui traiect inflamator subcutanat, sinuos, eritematos, pruriginos, mobil, care progresează 3 cm/zi [11]. Pe măsura progresiei subcutanate a larvei, traiectul parcurs se usucă şi se formează o crustă. Pruritul intens determină grataj, fiind posibilă suprainfecţia bacteriană a leziunilor de grataj.Tegumentul devine normal la 2-4 săptămâni, mai rar la câteva luni după pasajul larvei [6].
Larva migrans cutanată trebuie diferenţiată de dermatita produsă de larvele unor insecte ca Hypoderma, Gasterophilus, Gnathostoma (în Orient), de miazele "rampante" subcutanate şi de Larva currens.
Larva currens este manifestarea cutanată a strongiloidozei intestinale cronice, distingându-se prin rapiditatea progresiei leziunilor (5-6 cm/h) şi topografia perianală, fesieră, abdominală şi crurală .
Diagnosticul orientativ este sugerat de aspectul şerpuitor, migrator, pruriginos al leziunii cutanate, de localizarea acesteia la nivelul regiunilor cutanate cu posibil contact cu solul, corelate cu hipereozinofilia sanguină [6].
Diagnosticul parazitologic este imposibil. Nu est indicată biopsia cutanată, larva neputând fi evidenţiată pe traiectul serpiginos, deoarece migrează mai repede, decât reacţia alergică cutanată.
Se recomandă crioterapie şi un tratament medicamentos, pentru omorârea larvei cu: Fluvermal (Flubendazol), Zentel (Albendazol), Mintezol (Thiabendazol) per os sau aplicarea sub formă de unguent concentrat, aplicat de mai multe ori pe zi, la extremitatea activă a traiectului larvar [2, 35].
In absenţa terapiei, leziunile cutanate dispar progresiv, în aproximativ 4 săptămâni, dar prin administrarea orală sau locală de Thiabendazol, este posibilă vindecarea într-o săptămână .
Profilaxia este dificilă. Urmăreşte:
. Evitarea contaminării plajelor de nisip, a locurilor de joacă ale copiilor cu excremente de câini, pisici.
. Dehelmintizarea periodică a câinilor, pisicilor.
Ciclul biologic
