Studiile histopatologice efectuate pe preparatele biopsice prelevate de la nivelul intestinului subtire au relevat modificari asemanatoare cu cele din crvptosporidiaza, respectiv alungirea criptelor intestinale, scurtarea microvilozitatilor, infiltrat inflamator in lamina propria si stadiile endogene ale parazitului, localizat in vacuole intraenterocitare [26]. Patogenia izosporidiazei se explica prin schizogonia formelor dezltate in celulele epiteliale si probabil prin producerea unei toxine [5].
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
Izosporidiaza evoluează la persoanele imunocompetente ca o enterită acută (sindrom diareic holeriform) cu febră, scaune diareice apoase, dureri, crampe abdominale, steatoree, pierdere în greutate. Evoluţia poate fi favorabilă cu vindecare spontană în 2-3 săptămâni. La imunodeprimaţi, bolnavi AIDS, nou născuţi şi la copii, izosporidiaza evoluează ca o enterită cronică, cu durată de luni şi chiar ani de zile, putând fi o cauză de malabsorbţie. La imunodeprimaţi s-au înregistrat forme grave, letale ale izosporidiazei [2].
Diagnosticul izosporidiazei se stabileşte prin examen coproparazitologic. Oochisturile apar în materiile fecale către sfârşitul bolii şi eliminarea lor are o durată variabilă, de la câteva zile la câteva săptămâni, continuând şi în convalescenţă. La eliminarea lor din organismul uman prin materiile fecale, oochisturile sunt imature sau nesporulate. Sunt transparente.
motiv pentru care este dificilă detectarea lor în preparatele necolorate. Oochisturile se maturează în câteva zile, la temperatura camerei, rezultând oochistul matur, care conţine 2 sporochisturi, fiecare deţinând 4 sporozoiţi. Examenul coproparazitologic evidenţiază oochisturile în materiile fecale, în frotiuri colorate prin metoda Ziehl Neelsen modificată. Oochisturile produse de hospora belii sunt acido-alcoolo rezistente, dar pot fi diferenţiate de oochisturile de Cryptosporidium, prin formă şi dimensiuni. Se pot vizualiza oochisturile şi prin colorarea frotiurilor cu auramină-rodamină. Soluţia Lugol colorează oochisturile şi sporochisturile, facilitând evidenţierea lor, dar coloraţia cu tricrom este de mică valoare în demonstrarea parazitului.
Deoarece numărul oochisturilor poate fi mic, se recomandă utilizarea metodelor de concentrare. Eliminarea oochisturilor poate fi intermitentă, existând perioade negative în eliminarea lor, ceea ce impune repetarea examenului coproparazitologic. Este necesară diferenţierea oochisturilor imature ale Isosporei de cele ale Eimeriei, deoarece la emisia lor prin materiile fecale, ambele sunt necompartimentate. Diferenţierea este posibilă prin cultivatea coccidiilor. După 24-48 ore are loc maturarea oochistului. Oochistul matur produs de Eimeria prezintă în interior 4 sporochisturi, fiecare deţinând 2 sporozoiţi, spre deosebire de cel produs de hospora, care deţine 2 sporochisturi, fiecare cu 4 sporozoiţi [11].
Este eficient tratamentul medicamentos cu Biseptol (Trimetoprim-Sulfametoxazol) sau cu Fansidar (Pirimetamină-Sulfadoxină). La bolnavii AIDS sunt posibile recăderi, care răspund favorabil la o nouă cură terapeutică. După unii autori, în terapia izosporidiazei se obţin rezultate favorabile şi prin utilizarea Roxytromicinei, a Metronidazolului şi a Nitrofurantoinului [2,26].
Evoluţie clinică
