PATOGENIE
Larvele ingerate patrund in mucoasa digestiva: gastrica, intestinala (la nivelul intestinului subtire si mai rar a colonului), unde produc granuloame eozinofilice, cu indurarea peretelui intestinal si edem, pretand la confuzii diagnostice cu enterite regionale, diverticulite, procese lumorale [6].Ocazional larvele strabat peretele intestinal procand peritonita sau se localizeaza in alte organe abdominale (esofag, rect, mezenter, pancreas, ficat). Sunt posibile reactii flegmonoase, abcese.
Cuprins:
Evoluţie clinică |
sus  |
Infecţia umană poate evolua asimptomatic sau clinic manifest, în funcţie de localizarea larvelor şi răspunsul organismului uman. Anisakiaza gastrică evoluează ca un sindrom pseudoulceros sau ca o gastrită acută, bolnavii prezentând la câteva ore de la contaminare (în medie la 48 ore), epigastralgii, senzaţie de vomă, hemoragii digestive. Anisakiaza intestinală, întâlnită preponderent în Europa, evoluează ca un sindrom pseudoocluziv sau pseudoapendicular, bolnavii prezentând colici abdominale, febră şi leucocitoză, la aproximativ o săptămână de la consumul peştelui infestat [6,35]. Evoluţia bolii poate fi cronică, cu o durată de luni de zile şi mai rar de câţiva ani.
Diagnosticul orientativ realizat pe baze clinico-epidemiologice, este sugerat şi de hematemeză, anemia microcitară şi eozinofilia moderată (10%) [2, 35]. Eozinofilia poate fi normală atât în anisakiaza gastrică, cât şi în cea intestinală [6].
Diagnosticul parazitologic urmăreşte evidenţierea larvelor în ţesuturi: produse biopsice operatorii, mucoasa digestivă prelevată prin endoscopie şi în lichid de vomică |2, 6,35]
Diagnosticul serologic este impracticabil, în general, şi are o valoare limitată [6]. In laboratoarele specializate, se efectuează reacţii serologice moderne ca imunelectroforeză, imunoblot, dar sunt posibile reacţii încrucişte cu alte nematode.
Singura posibilitate terapeutică, care are şi valoare diagnostică este extirparea chirurgicală a granuloamelor larvare (a larvelor inclavate în peretele gastrointestinal) [6]. Tratamentul antiparazitar este incert .
Pentru a preveni migrarea larvelor din cavitatea abdominală în musculatură, peştii trebuie eviscerati imediat după capturarea lor sau refrigeraţi. Larvele rezistă la o temperatură de până la 50°C, la concentraţii saline şi la afumare [6].
Este necesară prepararea termică a peştilor la o temperatură de peste 65°C sau congelarea la -20°C, timp de 24 ore, procedee care omoară larvele.
Evoluţie clinică
