mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Partea speciala
Index » Tumori ale capului si gatului » Partea speciala
» Buza (anatomia, etiologie)

Buza (anatomia, etiologie)


Share





Anatomia
Buzele sunt constituite din muschiul orbicular acoperit pe fata externa de tegumente si pe cea interna de mucoasa. Zona de tranzitie intre tegumente si mucoasa cavitatii bucale reprezinta rosul de buze, unde muschiul este acoperit de un strat foarte subtire de epiteliu epidermoid, prin care transpar sele subjacente care dau culoarea rosie a buzelor. Vascularizatia buzelor provine din arterele labiale, ramuri ale arterei faciale. Inertia motorie provine din nervul facial.
Cancerul cu celule scuamoase al buzei este una dintre tumorile maligne obisnuite ale cavitatii bucale, constituind 15% din aceste leziuni si 2,2% din totalul neoplasmelor. Carcinomul bazocelular este mult mai putin frecvent (3 cazuri la 100 de tumori cu celule scuamoase). Leziunile benigne ale buzelor includ chisturile mucoase, tumori ale glandelor salire minore, hemangioame, limfangioame, ectazii venoase, fibroame, fisuri si hiperkeratoza.



Etiologie
Exista o relatie importanta intre cancerul buzei si expunerea la soare. Circa 1/3 din pacienti lucreaza in aer liber, incidenta bolii fiind mai mare cu cat ne apropiem de ecuator. Razele solare sunt mai puternice cu cresterea altitudinii si in aerul uscat, in aceste conditii frecventa neoplasmului c\'e buza fiind crescuta. Pescarii, marinarii si agricultorii reprezinta profesiile cele mai expuse Ps ae alta parte tipul constitutional joaca de asemenea un rol aparte, persoanele blonde cu ochi albastri si ten alb sunt mai expuse spre deosebire de cele brunete. Boala este mai frecventa la fumatori, mai ales la cei ce fumeaza pipa si narghilea. Tutunul macerat, umed si cald aplicat direct pe buza, mareste incidenta88. Cancerul de buza la femei este foarte rar, raportul fiind de 1/50 fata de barbati.


Anatomie patologica

Cele mai frecvente neoplasme ale buzelor sunt reprezentate de carcinoamele cu celule scuamoase. Carcinoamele bazocelulare isi au originea de obicei la nivelul tegumentelor buzelor, putand sa indeze rosul de buza, dar rareori provin din acesta. Leuco-plazia reprezinta o problema majora in cancerul buzei inferioare, putand sa preceada aparitia car-cinomului cu ani de zile. Leziunile primare ale mucoasei buzelor vor fi tratate la leziunile mucoasei bucale.
Tumorile benigne ale buzelor. Sunt aceleasi ca tumorile mucoasei cavitatii bucale: chistul mucoasei, hemangioame, limfangioame, ectazii venoa-se, tumori ale glandelor salire minore, fibroame, fisuri, hiperkeratoza si hiperplazia inflamatorie. Leziuni specifice care intereseaza marginile expuse ale buzelor sunt petele pigmentare, hemangioamele si foarte rar neurinoamele. Lacurile venoase reprezinta o teleangiectazie, fiind situate de obicei la nivelul buzei inferioare, aparand la oamenii mai in rsta sub forma unor pete albastrii si nu prezinta semnificatie patologica. Celelalte leziuni insa au diverse corelatii cu alte boli. Petele lenticulare de culoare cafenie pot fi asociate cu sindromul Peutz-Jeghers caracterizat prin multipli polipi intestinali, care pot duce la hemoragie sau inginatie, fiind insa rareori maligni. Hemangioamele buzelor pot fi asociate cu leziuni asemanatoare diseminate ale cavitatii bucale si ale tubului digestiv, in cadrul sindromului lui Rendu-Osler-Weber. Neurinoamele buzelor situate de obicei la nivelul comisurilor bucale pot sugera o displazie neuroendocrina (sindrom asociat cu feocromocitomul, carcinomul medular tiroidian, hiperparatiroidismul si hipertrofia plexului mienteric gastrointestinal).


Hiperkeratoza. Este o leziune precanceroasa a buzelor, asociata cu o expunere indelungata la soare. Lizereul mucocutanat devine mai putin distinct si se retracta, indicand o metaplazie a portiunii externe a mucoasei formata dintr-un epiteliu keratoscuamos. Mucoasa buzei devine mai palida, mai subtire si mai fragila, uneori prezentand fisuri
perpendiculare. Initial hiperkeratoza precoce este subtire, dar se ingroasa cu timpul si devine exofi-tica. Uneori apare o mica ulceratie, care poate evolua spre un carcinom in situ sau un carcinom in-ziv.
Hiperkeratoza persistenta este o stare prema-ligna, 35-40% din toate cancerele buzei fiind precedate de aceasta leziune. Cancerul provenind din aceasta leziune poate fi prevenit prin excizia intregii mucoase hiperkeratozice expuse si acoperirea patului cu mucoasa normala provenita din fata interna a buzei. Acest procedeu este cunoscut sub numele de decorticarea buzelor ("lip stripping,,).
Cancerul de buza. Majoritatea cazurilor sunt carcinoame scuamoase. Cele bazocelulare sunt mult mai rare si apar la nivelul portiunii cutanate a buzei, sub marginea rosului de buze si ar trebui sa fie considerate cancere cutanate ale fetei. Nouazeci si trei la suta din cancerele scuamoase apar la nivelul buzei inferioare, 80% dintre acestea fiind bine diferentiate, aparand mai ales in cele 2/3 mijlocii ale buzei si mult mai rar la nivelul comisurilor bucale. Au o evolutie lenta, in 5-l0% dintre pacienti apar metastaze in ganglionii cervicali, cel mai adesea in ganglionul submental de partea leziunii sau bilateral, atunci cand leziunea depaseste linia mediana. Tumorile buzei superioare dreneaza in ganglionii submaxilari. in leziunile mai ansate apare ulceratia.


Tipuri de diseminare

Carcinomul cu celule scuamoase porneste de la rosul de buze si indeaza tegumentele adiacente si muschiul orbicular. intr-un stadiu mai ansat se extinde la comisura buzelor si mucoasa bucala, la tegumente, mandibula subiacenta si uneori la nervul mentonier. Inzia perineurala apare in 2% din cazuri dupa Byers et al.60, gasindu-se mai frecvent in cazul recidivelor, in tumorile voluminoase, indarea mandibulei si in carcinoamele slab diferentiate. Diseminarea limfatica are loc in ganglionii sub-mentali, submaxilari si subdigastrici, fiind gasita in 5-l0% din cazuri in momentul internarii, fiind insa mai crescuta in leziunile comisurale (19%).



Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Tumori ale capului si gatului:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai