Este cea mai frecventa
tumora maligna primitiva osoasa reprezentand 30% din totalul acestora. in peste 80% din cazuri apare la copii si adolescenti. Localizarea este metaepifizara cu preponderenta in jurul genunchiului (50% extremitate inferioara - femur, 20% extremitate superioara tibie si 15% extremitate superioara tibie si 15% extremitate superioara humerus). Nu apare niciodata pe oasele piciorului sau mainii.
Examenul clinic de obicei cu dureri in jurul articulatiilor si o tumefactie discreta la inceput, dar care creste progresiv. Starea generala este buna dar se altereaza rapid in functie de viteza de elutie a tumorii. in unele cazuri fractura pe os patologic apare ca semn revelator al tumorii. Niciodata nu apar adenopatii satelite.
Testele biologice arata un VSH usor crescut, necaracteristic, cu o crestere marcata a fosfatazei alcaline serice in special in formele osteolitice.
Examenul
radiologie in incidentele standard (fata, profil si %) arata o zona osteolitica in apropierea metafizei, fara demarcare neta intre tumora si osul sanatos. Progresiv corticala osoasa se sparge si apare o reactie periostala lamelara, cu aspect de foc de iarba. Uneori se remarca osificari in partile moi. Dupa sensul de elutie se descriu forme centrale, cu elutie spre cavitatea medulara, si forme periferice cu dezltare spre periost si partile moi. in mod clasic dupa aspectul radiologie se descriu trei forme: a) osteosarcomul osteolitic; b) osteo-sarcomul osteocondensant: c) osteosarcomul mixt (. 8).
In prezenta unei astfel de
tumori osoase trebuie sa apreciem extensia locala si extensia generala. Extensia locala se precizeaza cu ajutorul tomografiei computerizate care apreciaza cu mai mare exactitate intinderea reala a tumorii, prin rezonanta magnetica nucleara ce vizualizeaza mai bine extinderea in partile moi si prin scintigrafie osoasa cu technetiu pirofosfat care are mare fidelitate pentru
tumora fixandu-se in aceasta. Extensia generala se apreciaza prin cercetarea metastazelor in special pulmonare si mai rar cerebrale sau hepatice.
Biopsia osoasa este examenul suveran care sileste cu certitudine diagnosticul si care trebuie efectuat imediat ce se ridica suspiciunea unei leziuni maligne. Ea se poate efectua prin
punctie sau incizional (varianta care^este preferabila) si trebuie sa respecte niste principii clare. Examenul histo-patologic sileste tipul histologic de osteosarcom si gradul lui de malignitate (13).
Sub aspect macroscopic punctul de plecare este medular metafizar, uneori excentric, ce atinge corticala osului cu penetrare in partile moi. Cartilajul ramane multa vreme intact. Tumora are aspect carnos (carne de peste) gri encefaloid uneori cu calcifieri si plaje condroide. Formele condensate realizeaza un os eburnat sclerozat cu aspect de marmura. Reactia periostala intotdeauna prezenta apare ca un foc de iarba, spiculi, apozitii osoase, triunghi Codman.
Microscopic se observa celule sarcomatoase cu anizocitoza si mitoze atipice numeroase, cu tesut osteoid intr-o retea gracila de travee anarhice. Se mai constata infiltratie si distructie celulara masiva, vascularizatie anarhica, necroze, hemoragii. Dupa tipul de tesut care predomina distingem OS. osteo-blastic (50%), condroblastic (25%) si fibroblastic (25%).
Prognosticul este rezervat, cu supravietuire la 5 ani in proportie de 40-50% din cazuri, dupa o terapie complexa si cu un raspuns farabil la aceasta. Supravegherea acestor cazuri se face riguros prin examene locale, lunare, clinice si radiologice, iar la 3-4 luni scintigrafice. Supravegherea generala consta din examene pulmonare periodice cu exe-reza metastazelor pulmonare cand apar.
Tratamentul osteosarcomului se face dupa un protocol al terapiei complexe, cel mai bine ales in functie de tipul histologic (5, 11, 12).
Radioterapia se face in doze de 60-70 Gray, dar da frecvent necroze tegumentare intinse; de aceea se foloseste de obicei in tratamentul recidivelor sau in formele inoperabile.
Chimioterapia se face dupa cea mai eficace schema in functie de tipul histologic. Ea realizeaza reducerea vascularizatiei intratumorale, deci a congestiei, delimiteaza focarul tumoral printr-o banda de scleroza la periferie si produce necroza celulelor tumorale. Pe baza controlului histologic al piesei rezecate se considera un raspuns foarte bun la chimioterapie cand necroza atinge 100%, bun intre 80-95%, mediocru intre 50-80%. Sub 50% necroza raspunsul este considerat prost, iar rata de supravietuire peste 5 ani scade la 25%. in chimioterapia actuala se folosesc megadoze de Methotrexat (8-l2 g/m2), cu o rata de supravietuire ce poate ajunge la 75% (11, 19).
Tratamentul chirurgical, parte integranta a tratamentului complex consta in rezectii largi, de tip oncologic, cu reconstructie dupa caz si dotare, cu autogrefe osoase masive, sau proteze speciale modulate pentru tumori. in cazul recidivelor locale sau a tumorilor luminoase, ulcerate, rar dupa iradiere, intra in discutie si amputatia sau dezarticulatia.
