Este o hemopatie maligna cu localizare osoasa, caracterizata de o proliferare monoclonara de plas-mocite ce secreta cu predilectie o imunoglobulina ce poate fi regasita in sangele periferic.
Reprezinta aproape 3% din tumorile maligne ale osului si se intalneste cu precadere intre 40 si 70 de ani atingand cele doua sexe in proportii egale. Proliferarea plasmocitara poate fi localizata mo-nostic in 5% din cazuri ca in plasmocitomul solitar, sau generalizata ca in mielomul multiplu. Sediile preferate sunt: cutia craniana, coloana vertebrala, coaste si bazin (peste 75% din cazuri). Pot fi atinse si oasele lungi: femur, humerus, centura scapulara,
stern in 45% din cazuri.
Debutul bolii se face prin dureri osoase localizate in functie de sediul osteolizei sau cu caracter radicular daca localizarea este pe coloana. in stadiile avansate poate apare o alterare a starii generale cu febrilitate si o serie de complicatii infec-tioase, neurologice sau renale.
Examenele biologice sunt caracterizate de: VSH accelerat (peste 100 mm/h), o crestere a imunoglo-bulinelor serice (in special alfa-2 si beta-globuli-nele), precum si a IgG-ului si a IgA-ului in 50-60% din cazuri. in
urina se poate decela proteina Bence-Jones, iar mielograma arata o predominanta proliferare plasmocitara.
Examenul
radiologie edentiaza geode fara lize-reu de condensare periferica. Pe craniu au dimensiuni mici si sunt multiple, dar pe bazin pot fi voluminoase. La nivel vertebral apare sub forma unei hipertransparente osoase difuze, ce poate sugera un aspect de osteoporoza severa (. 13).
Biopsia osoasa se practica numai in cazurile in care mielograma arata un rezultat neconcludent, sau in cazurile de plasmocitom solitar sau mielom nesecretant.
Diagnosticul diferential se face cu afectiuni ortopedie de tipul granulomului plasmocitar,
tumora benigna, osteita cu plasmocite sau metastaze osoase, sau cu afectiuni ale sistemului limfatopoietic.
Examenul anatomo-patologic edentiaza mac-roscopic o masa tumorala omogena, moale, friabila de culoare gri-rosiatica. Microscopic se observa proliferarea plasmocitara cu nudei excentrici sau polilobati. Sub acest aspect se diferentiaza sase varietati citologice.
Evolutia bolii in puseuri cu perioade de remi-siuni complete sau partiale dupa care proliferarea plasmocitara cuprinde progresiv intreg tesutul medular, iar tardiv splina, ficatul si meningele. Pot apare frecvent complicatii mecanice de tipul fracturilor sau tasarilor de coloana vertebrala. Prognosticul bolii se face pe baza clasificarii citologice sau pe baza tipului secretant.
Tratamentul este in special chimioterapie in clinici de hematologie, la care se poate asocia si radioterapia. Chirurgia este utilizata numai in cazul complicatiilor. Principalele chimioterapice folosite sunt: Melphalanul, ciclofosfamida ncristina, Adria-micina si Prednisonul. Acestea se asociaza in
cure repetate sub supraveghere stricta. Radioterapia se utilizeaza ca un adjuvant sub forma antalgica pentru durerile localizate sau sub forma terapeutica pe leziunile osoase izolate. Procedeele chirurgicale utilizate sunt osteosintezele centromedulare pentru fracturile diafizare, tractiuni si corset minerva pentru fracturile rahisului cercal sau laminectomii decom-presive in compresiunile medulare dorsale sau radiculare lombare (. 14). in cazul plasmocito-mului solitar tratamentul chirurgical dene primordial practicandu-se rezectii largite in limite oncologice urmate de radioterapie timp de 4-6 saptamani, in cazul aparitiei unor imunoglobine mono-clonale secretorii, tratamentul se completeaza cu 4-6 cure de chimioterapie.
