Osteomul
Este o
tumora benigna rara, unica sau multipla, pronita prin proliferarea osteoformatoare a oaselor de origine membranoasa. Nu se dezvolta pe oasele de origine enchondrala.
Se localizeaza pe calota craniana, mai frecnt exocranian la nil parietal sau occipital si mai rar endocranian, in
sinusurile frontale, etmoidale sau orbite. Foarte rar poate fi intalnit si la nilul bazinului.
Varsta medie de aparitie este intre 15 si 25 de ani.
Semnele clinice sunt extrem de sarace si se manifesta prin sindroame de obstructie sau de compresie locala. Are potential de crestere mare, dar nu metastazeaza niciodata.
Macroscopic este o tumora de forma si dimensiuni variabile, bine delimitata si prezinta la periferie o zona de tesut cartilaginos cu functie de cartilaj de crestere, ceea ce ingreuneaza diagnosticul diferential cu exostoza osteocartilaginoasa.
Microscopic se diferentiaza putin de tesutul osos adult. Prezinta trae osoase neregulate situate in jurul spatiilor harsiene. Se disting doua varietati: osteomul spongios (endosteomul) ce prezinta spatii medulare si osteomul compact cu aspect de fildes la care microscopic se constata absenta canalelor medulare.
Radiologie apar doua aspecte: o forma compacta ca niste opacitati rotunde cu diametrul in jur de 2 cm si o forma spongioasa, mai rara, care se poate localiza si in alte zone ale scheletului.
Tratamentul este chirurgical si consta in rezectia tumorii, numai in cazurile in care tulburarile functionale pe care le produce sunt deranjante pentru bolnav.
Osteomul osteoid si osteoblastomul
Este o
tumora benigna solitara caracterizata prin producerea de tesut osos dens in structura caruia se identifica o entitate particulara - nidusul. A fost descris pentru prima data de Jaffe in 1935. Reprezinta 10% din tumorile benigne ale osului. Predominenta este masculina in proportie de 4 cazuri la 1 si apare cu predilectie in primele trei decade de viata (. 2).
Localizarea cea mai frecnta (50-70%) este in oasele lungi: femur si tibie. Se mai poate intalni si pe oasele lungi ale mainilor si picioarelor sau la nilul coloanei rtebrale de obicei pe arcul posterior. Osteoblastomul se localizeaza predilect pe coloana (arc posterior sau pedicul), iar apoi in ordine descrescanda pe coaste, mana sau picior.
Clinic se traduce prin dureri nocturne, la inceput intermitente, calmate de salicilati, care devin apoi permanente. in localizarile superficiale se poate palpa sub forma unei tumefactii dureroase. Localizarea pe coloana se traduce printr-o atitudine sco-liotica antalgica.
Examenul
radiologie are caractere diferite dupa localizare. Osteomul osteoid cortical se traduce printr-o zona rotunda sau ovalara, lacunara de pana la 1 cm inconjurata de o zona de scleroza difuza, perifocal^a, intinsa si disproportionat de mare fata de dimensiunea nidusului (lacunei). in general nu deformeaza canalul medular, iar osteogeneza peri-ostala si scleroza osoasa perifocala pot ascunde nidusul, iar pentru evidentierea acestuia fiind necesare tomografii. Osteomul osteoid spongios este localizat periferic, de obicei la nilul colului femural sau al corpului rtebral, reactia condensanta din jurul nidusului este mult mai mica uneori inexistenta. Osteomul osteoid periostal localizat pe fata interna a colului femural prezinta o margine rotunjita cu ingrosarea zonei de imtare.
Examenul anatomopatologic arata macroscopic nidusul de aspect rotund sau ovalar, rosu-brun in leziunile evoluti sau galben-brun in leziunile invo-luti cu calcifieri. Microscopic zona centrala contine tesut osteoid cu celule diferentiate in care predomina osteoblasti, osteoclasti si fibroblasti intr-o retea de trae osteoide subtiri, bogat vasculari-zate. Aceste trae se anastomozeaza la periferie si se calcifica progresiv dand imaginea de osteo-scleroza.
Diagnosticul diferential se face cu osteomielita cronica forma sclerozanta, cu abcesul Brodie sau cu hemangiomul cortical.
Tratamentul este eminamente chirurgical si consta in rezectia in bloc a tumorii ce trebuie sa contina obligatoriu nidusul. Poate fi urmata sau nu de osteoplastie. Chiuretajul nidusului va fi evitat intotdeauna, deoarece predispune la recidi. Se mai propune rezectia nidusului sub control CT.
Osteoblastomul sau osteomul osteoid gigant a fost descris de Lichtenstein (1952) si Dahlin (1954). Reprezinta 1% din tumorile benigne ale osului, apare cu aceeasi limita de varsta si raport barbati/femei ca si osteomul osteoid. Sediul de electie (peste 50% din cazuri) se afla la nilul coloanei rtebrale (arcuri si pediculi) si mai rar se intalneste pe oasele lungi (femur, tibie).
Radiologie prezinta dimensiuni mult mai mari (2-l0 cm) cu un nidus opac sau fin granulat si nu prezinta reactie periostala. Uneori este greu de diferentiat de o tumora maligna.
Examenul anatomopatologic arata macroscopic o tumora bine vascularizata de consistenta moale, culoare gri-albicioasa sau rosie, bine delimitata de un periost ingrosat si aderent. Microscopic se evidentiaza o structura polimorfa in functie de stadiul evolutiv. in formele tinere, predomina tesutul me-zenchimal cu frecnte histiocite si rare
fibre de colagen, in formele mature predomina tesutul colagen inconjurat de osteoblasti, care se grupeaza in tra-becule preosteoide si osteoide.
Tratamentul este chirurgical si consta in re-zectie, cu sau fara osteoplastie.
Condromul
Este o
tumora benigna constituita din tesut carti-laginos, ce apare cu o frecnta de 15% din totalul tumorilor benigne dupa Dahlin. Se intalneste sub forma solitara localizat in zona metafizodiafizara a
oaselor lungi (humerus, femur, tibie, coaste), 85% fiind condroame centrale, iar 15% periferice.
Condroamele multiple se dezvolta in metafiza fertila a oaselor lungi cu tendinta de distributie hemimielica. Ceie doua sexe sunt atinse in proportii egale si se pot intalni in limite foarte largi de varsta intre 10 si 50 de ani.
Examenul clinic arata
durere si tumefactii locale in localizarile superficiale. Frecnt boala debuteaza printr-o fractura spontana pe os patologic. in encondromatozele aparute si dezvoltate din copilarie pot apare dezaxari de membre (incurbari de antebrat, mana stramba, genu varum, genu valgum) si scolioze compensatorii prin inegalitati de membre.
Examenul radiologie in condromul central arata o zona de osteoliza rotunda sau alungita in axul osului, cu limite nete, cu structura omogena sau fine trabecule neregulate. Poate prezenta calcifieri, iar corticala este ingrosata sau suflata. in condromul periferic se observa o opacitate cu baza larga de imtare pe corticala, cu o zona centrala clara sau calcifieri neomogene. in encondromatoza se intalnesc zone multiple de osteoliza, confluente, cu aspect plurigeodic. La acestea se pot adauga anomalii de curbura sau vicii arhitecturale ale scheletului (. 3).
Diagnosticul diferential in condromul solitar central se face cu
chistul osos esential, chistul ane-vrismal, fibromul condromixoid sau fibromul osifiant. Condromul solitar ptiiferic se poate confunda cu o osificare posttraumatica, cu exostoza osteogenica sau cu un sp.rcom juxtacortical. Encondromatoza trebuie diferentiata de displazia fibroasa poliostica.
Macroscopic condromu! centra! este localizat in metafiza oaselor lungi, iar cel periferic se dezvolta la suprafata osului acoperit de periost. Pe sectiune se observa lobuli cartilaginosi de culoare alb-albas-truie, consistenta elastica cu dimensiuni variabile pana la 1-2 cm. Lobulii sunt inliti in tesut conjunctiv si pot prezenta pseudochisturi cu zone mu-coide sau zone de calcifiere.
Aspectul macroscopic este dat de predominanta substantei condroide, hialina sau mixoida cu o densitate celulara scazuta (condrocite mici, retractate in loji condroplastice). Lobulii au contur net si sunt inconjurati cu tesut conjunctiv redus si slab vascu-larizat. Dupa Forest criteriile citologice de benigni-tate sunt: dimensiunea condrocitelor, egalitatea lor si densitatea scazuta de cromatina din nucleu. Pentru un diagnostic corect este necesar ca
biopsia sa fie prelevata din cat mai multe zone ale tumorii.
Tumora poate da complicatii cum ar fi: jena mecanica si functionala, fractura, incurbarile si recidiva. O alta complicatie o reprezinta inegalitatea de lungime a membrelor inferioare prin tulburarile de crestere de la nilul cartilajelor de conjugare. Cea mai reduila complicatie este degenerescenta maligna (15% din cazuri) si apare in special in condroamele localizate la radacina membrelor (bazin, omoplat).
Tratamentul este chirurgical si consta in rezectie pentru condroame periferice si chiuretaj si plombaj cortico-spongios pentru formele centrale. in cazurile cu fractura se practica osteosinteza.
