Sinusurile paranazale sunt relativ inaccesibile examinarii fizice. Adesea leziunile neoplazice pot fi ascunse in aceste rece-suri, fiind diagnosticate abia tardiv. Tumefierea precoce si asimetrica a mandibulei poate fi mai bine detectata obsernd bolnavul de sus. Palparea maxilarului, a etmoidului si a ariei temporale poate evidentia o sensibilitate sau o impastare locala. Transiluminarea sinusurilor prin situarea unei surse de lumina in cavitatea bucala este azi o metoda desueta.
Laringoscopia indirecta. Aceasta metoda utilizeaza o oglinda frontala si o sursa de lumina, care
se proiecteaza in orofaringe, pe o mica oglinda indreptata caudal si poate evidentia peretele faringian lateral si posterior, epiglota, leculele si sinusurile piriforme. Deasemenea, permite vizualizarea plicilor ventriculare, a corzilor vocale, a repliurilor ariteno-epiglotice si a fetei posterioare a epiglotei. Paralizia unei corzi vocale poate indica prezenta unei tumori maligne mediastinale. La bolnavii sensibili se poate folosi anestezia locala cu lidocaina 1% sau ponto-caina 1%. in cazul care laringoscopia indirecta nu e concludenta, se recomanda laringoscopia directa, care da o imagine mai completa a laringelui si fa-ringelui. Aceasta este adeseori inlocuita de laringoscopia suspendata, in care odata ce corzile sunt vizualizate, laringoscopul fi fixat, astfel incat operatorul sa-si poata elibera mainile pentru a efectua o biopsie profunda. Aceasta metoda poate fi asociata cu un dispozitiv optic de marire a imaginii corzilor vocale ceea ce permite detectarea celor mai mici neregularitati situate la acest nivel. Laringoscopia indirecta da o mai buna vedere panoramica asupra leziunilor, si ne informeaza mai bine asupra mobilitatii corzilor vocale decat laringoscopia directa practicata sub anestezie generala. Totusi, laringoscopia directa permite examinarea zonelor inaccesibile oglinzii, ca ventriculii, spatiul subglotic, rful sinusului piriform si regiunea retrocricoidiana a faringelui. Antajul laringoscoapelor cu fibre optice flexibile este posibilitatea de a vizualiza mai bine suprafata laringiana a epiglotei si comisura anterioara. De asemenea permite explorarea laringelui la pacientii ce prezinta anomalii ale epiglotei (ex. epi-glota in forma de potcoa), care impiedica o buna examinare cu oglinda. Fibrolaringoscoapele reprezinta un bun mijloc de examinare a nazofaringelui, reprezentand metoda de electie.