Ficatul joaca un rol central in meolismul glucidic, lipidic si protidic. Insuficienta hepatica duce atat la scaderea sintezei proteice, cat si la accentuarea caolismului proteic, ceea ce, impreuna cu
anorexia si reducerea ingestiei de alimente, poate duce la malnutritie proteica si energetica sera si la limitarea capacitatii de regenerare si recuperare functionala hepatica. In general, cu cat malnutritia este mai sera, cu atat prognosticul este mai prost. La pacientii cu necroza hepatica masiva sau cu
hipertensiune portala, o
dieta bogata in azot proteic poate promova sau accentua encefalopatia hepatica, dar restrictia sera a aportului proteic nu trebuie impusa, daca nu este nevoie.
Pacientii cu boala silizata sau cu minima
insuficienta hepatica beneficiaza de un aport protic de cel putin lg/kg, zilnic, cu un aport energetic adecvat unei folosiri eficiente a proteinelor (cel putin 30 kcal/kg, zilnic). Pacientii cu boala hepatica cronica silizata trebuie sa-si asigure un aport dietetic adecvat, evitand pierderile nutritionale. In cazul insuficientei hepatice progresi, aportul proteic poate fi modificat, datorita encefalopatiei. Proteinele getale sunt mai bine tolerate decat cele animale, probabil datorita faptului ca tele contin mai putin azot non- proteic. Studiile care urmaresc efectele preparatelor dietetice specializate, imbogatite cu aminoacizi ramificati, asupra nilurilor de aminoacizi si amoniac, precum si asupra encefalopatiei hepatice au aratat rezultate inconstante. La silirea ratiei proteice, cea mai
buna atitudine este testarea tolerantei pacientului, prin monitorizarea statusului neurologic la folosirea a lg proteine/ kg, zilnic (aportul ideal). Este recomandat un aport proteic de minim 0,50-0,75 g/kg, zilnic, sau aproximativ 40 g/zi; o restrictie mai sera poate duce la caolizarea proteinelor proprii ( modulele 298 si 299).
Pentru unii pacienti cu boala hepatica, restrictia grasimilor (
