Factorii alimentari influenteaza ratele de supravietuire la pacientii cu anumite malignitati, cum ar fi cancerul mamar. A fost sugerata o posibila legatura intre
dieta si riscul de a face cancer mamar, colonie sau de prostata, dar a fost dificil de demonstrat. De exemplu, factorii dietetici care pot creste riscul de cancer, cum ar fi grasimile, par sa varieze invers proportional in dieta cu factorii protectori, cum ar fi carotenoizii. in plus, persoanele cu
alimentatie bogata in grasimi mananca mai putine vegetale si fructe, consumand cantitati mai mici din factorii protectori continuti de aceste alimente. Pe de alta parte, consumul de grasimi din dieta creste riscul de cancer de colon, in timp ce consumul de
fibre il scade; acesti nutrienti au concentratii inverse in diferitele alimente. Tabelul 77-4 rezuma obiceiurile alimentare care pot reduce riscul de aparitie a anumitor forme de cancer.
Pierderea ponderala in cancer are numeroase cauze. Cerintele meolice si energetice ale tumorii pot proca scaderea ponderala a gazdei. Factorii circulanti (de exemplu, citokinele) proveniti fie de la gazda, fie din tumora, pot fi implicati in piederea ponderala, dar scaderea aportului alimentar, frecvent asociata cu anorexie, joaca un rol major la majoritatea pacientilor. Intr- adevar, multi pacienti cu neoplasme prezinta semne de malnutritie in momentul diagnosticarii, obiectivata prin scadere ponderala, astenie, anemie,
tulburari ale meolismului protidic, lipidic si glucidic. Cu toate acestea, in unele forme de cancer (cancer mamar, cancer de prostata, melanom) scaderea ponderala apare tarziu in elutia bolii.
Efectele chimioterapiei, imunoterapiei si radioterapiei asupra aportului dietetic si asupra statusului nutritional includ
greata si varsaturile, diareea, gura uscata sau dureroasa, probleme stomatologice. Interventiile chirurgicale pot duce la tulburari de masticatie si deglutitie, sindrom "dumping\" sau malabsorbtie. Anorexia este cea mai frecventa problema la pacientii cu cancer, iar substante de tipul megestrol acetat-ului, glucocor-ticoizilor, hidrazinei sulfat sau dronabinolului pot creste apetitul pana la un anumit nivel. Unii pacienti pot prezenta o ritmicitate circadiana distincta a apetitului si anorexiei, care este identificabila prin evaluarea atenta a preferintelor culinare si a orarului meselor. Strategiile dietetice de crestere a apetitului sau a aportului
alimentar includ furnizarea de alimente sarate, lichide bogate in nutrienti (cum ar fi sucul de fructe), gustari usoare. Trebuie asigurate mese si gustari atractive, atunci cand apetitul este bun; suplimente lichide de hrana pot fi administrate atunci cand apetitul lipseste.
Greata si
varsaturile la pacientii neoplazici pot avea legatura cu
tumora primitiva (care ar produce obstructie), cu boala metastatica (prin implicarea sistemului ners central) sau cu chimioterapia. La pacientii cu capacitate redusa a stomacului, alimentatia bazata pe mese mici cantitativ si frecvente poate evita satietatea precoce si poate imbunatati starea de nutritie. O strategie care reduce atat repulsia fata de hrana, cat si greata din cursul chimioterapiei este asigurarea unei
diete care contine alimente putin stimulante (adica inodore, incolore), servite reci sau la temperatura camerei. Inflamatiile mucoase si
stomatitele pacientilor cu cancere ale capului sau gatului pot fi tratate cu diete care minimalizeaza iritatia locala si calmeaza tulburarile de deglutitie.La fel, diareea poate fi minimalizata de schimbarile dietetice discutate mai jos.
Criteriile de instituire ale suportului nutritional ( modulul 78) la pacientii cu cancer sunt scaderea ponderala progresiva sau riscul de aparitie a unei pierderi ponderale serioase. Cu toate ca anumite trasaturi ale casexiei neoplazice pot fi ameliorate de alimentatia parenterala sau enterala, putine studii documenteaza resilirea compozitiei corporale sau efectul benefic asupra elutiei bolii. O exceptie poate fi cazul pacientilor operati pentru cancer, pentru ca riscurile complicatiilor postoperatorii sunt crescute la malnutriti.
