Odata ce preeclampsia este diagnosticata, spitalizarea este indicata deoarece afectiunea poate progresa rapid spre afectare multisistemica, incluzand eclampsia caracterizata prin convulsii. Tratamentul definitiv al preeclampsiei si al eclampsiei este extragerea produsului de conceptie, care trebuie practicata prompt, daca dimensiunile fetale si gradul de maturizare sunt adecvate. Daca fatul este imatur, sunt indicate repausul la pat, restricitia ingestiei de sodiu la 2g/zi sau mai putin si tratament antihipertensiv. Totusi, daca apare deteriorare clinica la mama sau la copil in ciuda acestor masuri, fatul trebuie extras fara a se tine cont de varsta gestationala. Belocantele, antagonistii calciului, hidralazina si antago-nistii simpatici centrali sunt toti agenti utili. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) sunt contraindicati in
sarcina deoarece cresc riscul de pierdere a fatului.
Daca este necesara o reducere imediata a presiunii sanguine, la fel ca si in alte forme de
hipertensiune severa, necontrolata (modulul 246) sunt utili mai multi agenti. Acestia includ hidralazina in administrarea intravenoasa (doze de 10 mg la fiecare 15 minute pana cand efectul dorit este mentinut); 500 mg de alfa-metildopa in 30 de minute silabetalol (1 mg/kg iv., urmat de o perfuzie continua cu 20 mg/h). Sulfatul de magneziu intravenos este un anticonvulsivant si un vaso-dilatator care creste sinteza de PGI2 de catre celulele endoteliale si este folosit pentru impiedicarea dezvoltarii recidivei eclampsiei. Recent, sulfatul de magneziu s-a dovedit a fi superior fenitoinei sau diazepamului in aceasta printa.
