Nici o terapie dietetica nu poate fi eficienta daca nu este urmata sau daca este urmata incorect. Multi factori, cum ar fi complexitatea sau costurile dietei, circumstantele sociale sau de mediu, tipul si calitatea relatiei pacient- clinician, precum si tehnicile de sfatuire si educare a pacientului r influenta aderenta. Complianta la terapiile traditionale de orice tip, inclusiv la
dieta si medicatie, este scazuta. Abordarile traditionale, cum ar fi asigurarea unui de mese si a unei liste de alimente, sunt de evitat, deoarece sunt, de obicei, fara rezultat. La fel, aparitia unui raport de forte de tip conflictual intre medic si pacient duce la esec.
Studii clinice la scara larga au demonstrat ca aderenta poate fi imbunatatita, chiar in cazul dietelor complexe, atunci cand terapia dietetica include strategii comportamentale si educative specifice. Aceste strategii sunt bazate pe teorii comportamentale noi si pe o abordare de autotratare, mai ales cand schimbarile dietetice trebuie mentinute pe parcursul vietii sau cand modificarile dietei trebuie extinse. Abordarea prin autotratare implica o relatie de parteneriat intre pacient si consilierul nutritionist; pentru o complianta pe termen lung, pacientul trebuie sa invete sa rezolve o serie de probleme si sa creada in propriile forte.
O strategie de baza pentru cresterea aderentei este de a ne concentra mai degraba pe comportamentul pozitiv si alegerile alimentare corespunzatoare decat pe restrictiile alimentare.
O metoda este de a incepe cu o dieta usoara (asa sa o perceapa pacientul) si de a identifica modificarile pe care pacientul este dornic si capabil sa le faca. Cladita pe scopuri care pot fi atinse, pacientul poate exersa si dezlta capacitati care sa-i permita continuarea dietei sub urmarire specializata. Contactul frecvent cu medicul sau nutritionistul, care incurajeaza pacientul si intareste progresul, creste complianta si promoveaza sustinerea motivationala. Pentru aproape toti pacientii, implicarea si asistenta asigurata de membrii familiei si suportul social sunt obligatorii pentru succesul terapiei dietetice. Educatia individuala si comunicarea sunt necesare, deoarece intervin influente socioculturale privind alegerile si obiceiurile alimentare.
Succesul terapiei dietetice este accentuat de lucrul cu un asistent specializat in nutritie. Pentru a obtine acreditarea de dietetician este neie de un program complet si aprobat de pregatire, care implica componente didactice si de practica supravegheata. Dieteticianul asigura ingrijire nutritionala in spital sau in ambulator, in timp ce medicul are in atributie programe care implica grupuri, programe comunitare si in domeniul de sanatate publica. Un dietetician poate fi un ghid si un sprijin, traducand neile nutritionale si meolice in alegeri alimentare specifice si dezltand strategii care permit pacientului sa-si modifice obiceiurile dietetice.
