Agentii antibacterieni sunt uneori indicati pentru a fi utilizati la pacientii ce nu au semne de infectie, dar care au fost sau de la care se asteapta sa fie expusi la patogeni bacterieni in circumstante ce constituie un risc major de infectie. Principiile de baza ale profilaxiei antimicrobiene sunt urmatoarele: primul - riscul sau severitatea potentiala a infectiei ar trebui sa fie mai mare decat riscul efectelor secundare ale agentilor antibacterieni; al doilea - agentii antibacterieni ar trebui sa fie administrati pe cea mai scurta perioada necesara pentru a preveni infectia tinta; al treilea - agentii antibacterieni ar trebui administrati inaintea perioadei posibile de risc (de ex. profilaxia chirurgicala) sau cat mai curand posibil dupa contactul cu un individ infectat (de ex., profilaxia meningitei meningococice). elul 140-5 prezinta indicatiile majore ale profilaxiei antibacteriene la adulti (folosirea agentilor antibacterieni la copii pentru prevenirea reumatismului articular acut si a otitei medii in anumite circumstante este de asemenea o practica frecventa).
elul include doar acele indicatii ce sunt larg acceptate, sprijinite de studii bine puse la punct sau recomandate de comisii de experti. Circumstantele in care profilaxia este de asemenea folosita dar mai putin acceptata includ
celulita recurenta in legatura cu limfedemul, meningita pneumococica recurenta in legatura cu deficiente ale imunitatii umorale sau sunturi LCR,
diareea calatorilor, septicemii gram-negative la pacientii cu neutropenici si peritonita bacteriana spontana asociata ascitei.
Principala utilizare a profilaxiei antibacteriene in SUA consta in evitarea infectiilor urmand procedurilor chirurgicale. Agentii antibacterieni sunt administrati chiar inainte de interventia chirurgicala, iar pentru operatiile indelungate si in timpul interventiei chirurgicale, pentru a asigura niveluri mari in ser si tesuturi in timpul operatiei. Obiectivul il constituie eradicarea bacteriilor din aerul salii de operatie, pielea echipei operatorii sau flora proprie a pacientului, ce pot contamina plaga. In toate interventiile in afara de cele colo-rectale, profilaxia este directionata predominant impotriva stafilococilor. Profilaxia intentioneaza sa previna infectia plagii sau dispozitivelor imtate, dar nu toate
infectiile ce pot aparea in perioada postoperatorie (de ex. infectiile tractului urinar sau pneumonia). Profilaxia prelungita altereaza doar flora normala si farizeaza infectiile cu microorganisme rezistente la agentii antibacterieni folositi.
