Eritromicina are un spectru larg de actiune impotriva bacteriilor gram-poziti, cu activitate suplimentara impotriva speciilor de Legionella, Mycoplasma, Campylobacter si unele suse de Chlamydia. Este medicamentul de electie pentru
infectiile cu Legionella, Campylobacter si Mycoplasma si este unul din medicamentele de electie pentru
pneumonia si
faringita pneumococica si pentru infectii ale pielii si tesuturilor moi datorate streptococilor de grup A la pacientii alergici la penicilina. Totusi, rezistenta la eritromicina a streptococilor de grup A si a pneumococilor este in crestere in unele tari. Eritromicina pare de asemenea sa fie un medicament de electie in infectiile aparute la pacienti imunodeprimati determinate de agentul nou descoperit al angiomatozei bacilare (Bartonella henselae). Noile macrolide, claritromicina si azitro-micina, au un spectru antibacterian similar cu cel al eritromicinei in vitro. Azitromicina are insa efect mai puternic pe Chlamidia. Claritromicina in combinatie cu un inhibitor al pompei pro tonice, a fost desemnata ca medicamentul de electie pentru tratamentul infectiilor gastrice cauzate de Helicobacter pylori (gastrite,
ulcere gastrice si duodenale). Amandoua sunt acti pe mico-bacterii netuberculoase si ambele par sa aiba efecte secundare gastrointestinale mai reduse decat eritromicina.
