mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Tratamentul si profilaxia infectiilor bacteriene
Index » Boli infectioase » Tratamentul si profilaxia infectiilor bacteriene
» Alegerea terapiei antibacteriene

Alegerea terapiei antibacteriene







Spectrul antibacterian al unor agenti antibacterieni specifici si infectiile pentru care acestia reprezinta tratamentul de electie sunt detaliate mai jos. Nu s-a facut o incercare de a include toate situatiile potentiale in care agentii antibacterieni pot fi folositi. O discutie mai detaliata asupra bacteriilor specifice si infectiilor pe care le pot cauza acestea poate fi gasita in alta parte in acest volum.
P-LACTAMINELE (elul 140-2) Toate penicilinele (cu exceptia agentilor antistafilococici semisintetici rezistenti lapenicilinaza) sunthidrolizate deP-lactamaze si sunt ineficiente impotri tulpinilor care produc aceste enzime. Penicilina G are un spectru ce include spirochetele {Treponema pallidum, Borrelia si Leptospira), streptococii (de grup A si B, viridans siStreptococcuspneumoniae), enterococii, majoritatea speciilor de Neisseria, cati stafilococi, multe bacterii orale dificile - Bacteroides (Porphyromonas si Prevotella), streptococi, Actinomyces si Fusobacterium - specii de Clostridium (in afara de C. difficile), Pasteurella multocida, Erysipelothrix rhusiopathiae si Streptobacillus moniliformis. Rezistenta este insa mult raspandita printre stafilococi; este in crestere rapida printre gonococi, enterococi si pneumococi si apare in randul meningococilor si a anaerobilor orali, cum sunt Porphyromonas si Prevotella. Penicilina G este medicamentul de electie pentru sifilis, framboesiatropica, leptospiroza, infectii cu streptococi de grup A si B (in Statele Unite), actinomicoza, infectii orale sau periodontale, meningita meningococica si meningococemia, endocardita cu streptococi viridans, mionecroza clostridiana, tetanos, antrax, febra muscaturii de sobolan, infectii cu P. multocida si erizipeloid (E. rhusiopathiae).


Ampicilina extinde spectrul penicilinei G la unii bacili gram-negativi. Este acti pe unele tulpini de Escherichia coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Shigella si//, influenzae si este unul din medicamentele de electie pentru microorganismele sensibile ce determina infectii ale tractului urinar, salmoneloza, meningita si epiglotita cu H. influenzae si meningita cu Listeria monocytogenes. Rata mare a rezistentei a scazut loarea sa ca terapie empirica in unele situatii. De exemplu, mai mult de 80% din tulpinile de E. coli si P. mirabilis sunt rezistente in unele spitale, la fel si 10-30% din susele de H. influenzae; mai mult, in unele izbucniri epidemice ale infectiilor datorate salmonelei, toate tulpinile sunt rezistente la ampicilina.
Penicilinele rezistente la penicilinaza sunt folosite numai pentru infectiile stafilococice si sunt medicamentele de electie pentru infectiile stafilococice profunde sau sistemice cauzate de microorganismele susceptibile. Din nefericire, in medie, aproximativ 20% din tulpinile de S. aureus si mai mult de 60% din susele de stafilococi coagulazo-negativi din spitalele americane sunt rezistente la acesti agenti (de ex., rezistenta la meticilina). Spectrul acestor agenti include de asemenea majoritatea bacteriilor gram-pozitive sensibile la penicilina G.
Spectrul penicilinelor anti-pseudomonas cuprinde bacteriile incluse in spectrul ampicilinei si, in plus, unii bacili enterici gram-negativi diferiti de speciile de Pseudomonas. De exemplu, piperacilina este acti pe multe specii de Proteus indol-po-zitivi, Enterobacter, Klebsiella, Providencia si Serratia. Totusi, sensibilitatea acestor peniciline la P -lactamaza limiteaza puternic utilitatea lor in terapiile empirice cand se suspecteaza infectii cu microorganisme enterice gram-negative. Indicatia majora a acestor compusi o reprezinta tratamentul infectiilor demonstrate sau suspectate cu P. aeruginosa sau Acinetobacter, pentru care constituie medicamente de electie. Activitatea lor anti-pseudomonas poate fi eluata prin atie astfel: piperacilina > mezlocilina/ ticarcilina > carbenicilina.
Adaugarea inhibitorilor de P-lactamaza (acid clavulanic, sulbactam sau tazobactam) la ampicilina, amoxicilina, ticarcilina sau piperacilina extinde spectrul acestor agenti si asupra multor microorganisme a caror rezistenta este data de producerea de P-lactamaza. Printre acestea se numara E. coli, Klebsiella, toate speciile de Proteus, H. influenzae, Moraxella (fosta Branhamella) catarrhalis, Providencia siBacteroidesfragilis. Asemenea combinatii sunt active si pe stafilococii ce produc P-lactamaze, dar nu sunt meticilino-rezistenti. Totusi, eficienta acestor combinatii in infectiile stafilococice grave nu a fost dovedita in mod adect. Mai mult, Enterobacter, Pseudomonas, Acinetobacter si diferite suse de agenti enterici gram-negativi fie produc P-lactamaza neinhibata de acesti compusi, fie dezvolta rezistenta prin mecanisme ce nu implica P -lactamaze.
Cefalosporinele de prima generatie au un spectru ce includ stafilococii penicilinazo-secretori, sensibili la meticilina si streptococii. Aceste medicamente pot fi folosite cand sunt suspectate infectii cu bacterii gram-pozitive, dar nu sunt medicamentele de electie pentru asemenea infectii. Ele sunt foarte eficiente impotri multor suse de E. coli, K. pneumoniae si P. mirabilis si sunt printre medicamentele de electie in terapia prezumpti a infectiilor tractului urinar dobandite in afara spitalului. Ele nu sunt active impotri B. fragilis, enterococilor, stafilococilor rezistenti la meticilina, Pseudomonas, Acinetobacter, Enterobacter, Proteus indol-pozitiv si Serratia, iar asupra//, influenzae exercita o actiune relativ slaba.
Cefalosporinele de generatia a doua, parenterale extind spectrul gram-negativ al compusilor de prima generatie. Agentii de generatia a doua au activitati diferite. Cefuroximul si cefamandolul actioneaza asupra cocilor gram-pozitivi si, de asemenea, asupra//, influenzae, Neisseria, asupra unor suse de Enterobacter si Proteus indol-pozitiv, dar prezinta o actiune slaba asupra/?, fragilis. Cefoxitina si cefotetanul au o activitate destul de buna asupra B. fragilis, dar cefotetanul este mai putin eficient impotri altor specii de Bacteroides (modulele 127 si 169). Totodata, acesti compusi au activitate slaba asupra cocilor gram-pozitivi si asupraEnterobaeter. Nici o cefalosporina de generatia a doua nu actioneaza asupra P seudomonas sau Acinetobacter.


Cefalosporinele de generatia a doua, orale actioneaza eficient asupra cocilor gram-pozitivi si H. influenzae si sunt larg folosite in terapia ambulatorie pentru otita medie, sinuzita si infectiile tractului respirator inferior, desi sunt preferabili agentii mai ieftini si cu eficienta egala. Cefixima, cefuroxima axetil si cefpodoxima sunt printre medicamentele de electie pentru tratamentul in doza unica a uretritei gonococice.
Cefalosporinele de generatia a treia au toate un spectru larg de activitate impotri bacililor enterici gram-negativi si sunt utile in special pentru tratarea infectiilor nosocomiale cauzate de microorganisme multirezistente. in plus, ceftazidimul are activitate anti-pseudomonas excelenta. Cefoperazona are activitate avii-p seudomonas modesta, iar celelalte cefalosporine de generatia a treia au activitate anti-pseudomonas slaba. Deoarece rezistenta la cefalosporinele de generatia a treia este in crestere la toti bacilii nosocomiali gram-negativi, folosirea acestor agenti ar trebui ghidata prin testarea sensibilitatii. Spectrul gram-pozitiv al cefalosporinelor de generatia a treia este riabil; acesta descreste in ordinea: cefotaxima/ceftizoxima/ ceftriaxona > cefoperazona > ceftazidima. Datorita spectrului gram-negativ excelent, activitatii sale impotnHaemophilus, S. pneumoniae si Neisseria rezistenta la penicilina, timpului de injumatatire seric mare si nivelului ridicat in ser si LCR, ceftriaxona a devenit unul din medicamentele de electie pentru terapia empirica a meningitelor bacteriene (in afara de cele cauzate deListeria), pentru toate infectiile gonococice, salmo-neloze si febra tifoida. Este de asemenea, unul din medicamentele de electie pentru pneumonia nosocomiala ne-pseudomonica. Cefalosporinele de generatia a treia au o activitate slaba impotri B. fragilis si nu au activitate pe stafilococii meticilino-rezistenti, Enterococcus, Acinetobacter sau Xanthomonas.
Singurul carbapenem disponibil curent in Statele Unite este imipenemul. Acest medicament este comercializat in combinatie cu cilastatinul, un inhibitor al dipeptidazei renale, care ajuta imipenemul sa evite inactirea renala si astfel sa atinga niveluri urinare foarte mari. Imipenemul are o activitate excelenta in vitro impotri tuturor agentilor patogeni potentiali, cu exceptia Xanthomonas, a stafilococilor rezistenti la meticilina si a Enterococcus faecium. Limitarea folosirii sale este datorata nivelurilor relativ mici atinse in sange, timpului scurt de injumatatire in ser, efectelor secundare la nivelul sistemului nervos central si costului ridicat. Rezistenta la imipenem este o problema doar la susele nosocomiale de P. aeruginosa, din care aproximativ 20% sunt rezistente. Imipenemul nu este medicamentul de electie pentru nici o infectie bacteriana, dar, datorita spectrului sau larg, poate fi folosit in terapia empirica a infectiilor nosocomiale serioase, ce pot fi cauzate de specii bacteriene multiple sau de microorganisme multirezistente. Acest antibiotic este tinut frecvent in rezer pentru terapia infectiilor nosocomiale datorate patogenilor gram-negativi rezistenti la cefalosporinele de generatia a treia.
Singurul monobactam disponibil in mod curent este aztreo-namul. Acest antibiotic are un spectru limitat la bacilii gram-negativi facultativ enterici. Nu are activitate impotri nici unei bacterii gram-pozitive sau anaerobe. Spectrul sau gram-negativ este asemanator cu cel al ceftazidimei, cu activitate la fel de buna impotri speciilor de Pseudomonas. Antajele sale principale sunt abilitatea teoretica de a conser flora gram-po-ziti si anaeroba si lipsa reactiilor imediate de hipersensibilitate incrucisata la pacientii cu antecedente de astfel de reactii la antibiotice P-lactamice.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai