Stadiile incipiente ale bolii, rareori sunt insotite de simptome. Examinarea clinica de rutina ramanand metoda de electie pentru depistarea tumorilor pelene.
Desi detectarea unei mase tumorale pelene la o pacienta asimptomatica pare sa fie intamplatoare, o anamneza judicioasa poate oferi o serie de vagi simptome abdominale ce pot fi adunate in grupul displaziilor gastro-biliare.
La examenul clinic general, se pot gasi simptome grupate pe diferite aparate:
. abdomen:
- dureri;
- dispepsie;
- sindrom ocluziv;
- cresterea de volum a abdomenului.
. torace:
- dispnee;
- dureri pleurale.
. general:
- casexie;
- oboseala.
. pels:
- dureri pelene;
- metroragii;
- dispareunie.
Prezenta la palpare a unor
ovare fixate, la femei aflate in postmenopauza, ridica suspiciunea unui cancer
ovarian si induce creerea unui de investigatii ulterioare.
Culdocenteza cu ac fin poate obtine material pentru examen citologic si are o acuratete de 66-96%, metoda fiind insa recomandata doar la pacientele cu mase tumorale palpabile si urmarite prin tratament.
Ultrasonografia poate ajuta in diagnosticul diferential al tumorilor pelene: prezenta de mase tumorale solide sau papilare in tumora, precum si aderente la tesuturile din jur, sugereaza malignitatea. Ultrasonografia poate fi folosita pe cale trans-abdominala, dar rezultatele cele mai bune le ofera ecografia intravaginala si mai mult, cea cu posibili-tateate de examinare color a efectului Doppler (15).
Tomografia computerizata are rezultate similare cu ultrasonografia, dar ofera mai multe date cu prire la metastazele hepatice ganglionare sau pulmonare.
Rezonanta magnetica nucleara ca si
tomografia computerizata, ofera informatii cu prire la relatia tumorii cu organele din jur si la detectarea unor eventuale metastaze.
Limfangiografia a fost propusa pentru detectarea invaziei ganglionare. Sensititatea metodei este insa prea scazuta pentru a putea fi folosita in ul terapeutic.
Examenul baritat ca si cistoscopia si pielografia, ajuta la silirea unor compresiuni externe sau a invaziei tumorale.
Foarte multe eforturi au fost depuse in scopul identificarii unor markeri tumorali care ar putea depista precoce boala ( si cap. screening). Au fost propusi o multitudine de astfel de markeri care pot fi clasificati in cateva mari categorii (elul I).
CEA a fost gasit in serul pacientelor purtatoare de cancer ovarian stadiul III-IV in proportie de 60%-80% cu o frecventa mai mare in tipurile de carcinom mucinos (Di Saia cit.1).
Dozarea CEA seric poate fi folosita in monitorizarea bolii atunci cand sunt detectate valori ridicate, inaintea tratamentului!.
OCAA-l si OCA sunt prezente la aproximativ 70% din pacienti si se coreleaza cu evolutia clinica a bolii in 60%-70% din cazuri (Piver 1975 cit.1).
Cel mai studiat marker, la ora actuala este CA-l25, Tenerielo si colab. 1995 (cit. 6) facand o sinteza a datelor din literatura ajunge la urmatoarele concluzii:
1. Cresterea valorii serice a CA-l25 poate fi observata in cancerele avansate, detecile clinic.
2. CA-l25 prezinta valori ridicate in multe alte conditii normale sau patologice (elul II).
3. CA-l25 trebuie combinat cu alte examinari pentru a avea un inalt grad de acuratete, cum ar fi antigenii mucinici (16).
Laparoscopia este folosita pentru identificarea tumorilor pelene si pentru stadializarea preope-ratorie a bolilor; ea permite de asemenea inspectarea pelsului si a diafragmului. Din pacate nu poate fa.ce distinctia intre tumorile benigne si cele maligne. Biopsia unor chisturi ovariene incapsulate, poate cauza trimiterea in catatea peritoneala de celule tumorale, de aceea trebuie etate.In cele din urma diagnosticul cancerului ovarian depinde de rezultatul histopatologic care se obtine prin examinarea intregii catati peritoneale, prin laparatomia exploratorie insotita de rezectia ovariana. Daca malignitatea este confirmata, trebuie determinata extensia bolii si indepartarea chirurgicala, pe cat posibil a intregii tumori. Laparatomia se va face printr-o incizie mediana intinsa de la apendicele xifoid la simifiza pubiana, pentru a permite examinarea intregii catati abdominale inclusiv domul diafragmului. Trebuie recoltat orice lichid peritoneal existent. in absenta lichidului suprafata peritoneului va fi spalata cu solutie salina si se va efectua, un examen citologic. Celulele tumorale sunt prezente intre 2% la 36% in cazurile aparent stadiul Ml (De Pale 1981 cit. 1).In stadiul IA se recomanda si ooforectomia controlaterala deoarece exista posibilitatea invaziei microscopice in 6% pana la 43% din cazuri idem.
Di Re si colab. (1) constata, pe o cazuistica de 291 cazuri de la "Institutul National de Cancer\" din Milano, bilateralizarea invaziei tumorale in 45,8% in st. II, in 71,4% pentru st. III si 68,2% in st. IV. Din aceste cazuri, doar 2,4% s-au dovedit a fi stadiul IB real.
Deoarece endometrul si trompele sunt localizari potentiale pentru metastaze oculte sau
tumori sincrone/metacrone, se recomanda histerectomia si salpingectomia de rutina.
Epiploonul situat sub
colonul transvers trebuie extirpat, de asemnea de rutina datorita prezentei metastazelor oculte la acest nivel in proportie de cea. 9%. Daca epiploonul prezinta invazie macro-scopica, se recomanda extirparea acestuia de la nivelul marii curburi gastrice, dupa decolarea colo-epiploica. Este recomandata si extirparea apen-dicelui care de multe ori continua depozite tumorale fie pe seroasa fie in mezo-apendice. intr-un studiu al Institutului Oncologic "I. Chiricuta\" asupra carci-noamelor apendiculare, peste 60% din acestea au fost secundare, cu punct de plecare ovarian (18). in cadrul explorarii seroaselor abdominale se impune
biopsia oricarei zone suspecte, concomitent cu biopsii randomizate din spatiile laterocolonice, fundul de sac Douglas, peretele pelan, seroasa cii
urinare si diafragm. Prin astfel de biopsii, randomizate Buchsbaum si Lifshitz 1984 (cit 1) au gasit pe diafragmul aparent normal depozite tumorale la 4,2% din cazuri. Se recomanda de asemenea si biopsii din ganglionii limfatici retroperi-toneali. Abordul retroperitoneal se face prin decolarea colonului ascendent si a unghiului hepatic al colonului si descoperirea spatiului aorto-cav. Disectia incepe la nivelul vaselor
renale si continua caudal pe arterele iliace comune si externe. Invazia ganglionara in acelasi stadiu de boala depinde de gradul de diferentiere histologica a tumorii.
Cel mai semnificativ este stadiul I unde de la 9% invazie ganglionara pentru G1 se ajunge la 27% in G3 (1). De altfel in st. I si II prezenta ganglionilor invadati are influenta asupra tratamentului si rezultatelor sale. Pentru stadiile III si IV limfadenectomia nu modifica prognosticul (3).
Odata obtinute aceste date, se poate trece la silirea stadialitatii reale a bolii. in acest sens "Manual for Staging of Cancer\" editia a IV-a din 1992, Ed. Lippincott (19) recomanda o fisa de stadializare, care este permis sa fie reprodusa si pe care noi am adpatat-o situatiei din serciul de chirurgie al Institutului Oncologic "I.Chiricuta\" Cluj-Napoca.