Diseminarea cancerului
ovarian epitelial se face pe cale peritoneala producand metastaze difuze pe suprafata peritoneului parietal si visceral. Cele mai vizate locuri ale diseminarii sunt diafragmul in special portiunea sa posterioara, epiploonul, gutierele colonice laterale si seroasa
intestinului subtire. Ascita, foarte frecnta in aceasta boala, este rezultatul obstructiei tumorale a limfaticelor diafrag-matice. Cercetari recente (Xu Y si colab. 1995) (13) demonstreaza prin studii in vivo si in vitro, ca ascita contine un factor de activare a cancerului ovarian (OCAF) care, odata aparut favorizeaza progresia tumorala. Apare astfel o interpatrundere intre cancer si ascita, care se impulsioneaza reciproc. O alta cale de diseminare o reprezinta limfaticele care insotesc vasele ovariene, pe unde se produce invazia tumorala a ganglionilor paraaortici. O lunga perioada de timp cancerul ovarian ramane cantonat la cavitatea peritoneala, iar decesul se produce de obicei prin obstructie intestinala si inanitie progresiva.
Proportia ganglionilor invadati in momentul diagnosticului este de 24% in stadiul I, 50% in stadiul II, 74% in stadiul III si peste 73% in stadiul IV (5). Ganglionii pelvieni sunt invadati in aceeasi proportie ca si cei paraortici.
Prognosticul este influentat de un mare numar de factori. Analizele multivariate releva o serie de factori cu valoare prognostica favorabila, cum sunt varsta tanara, conditia sociala buna, histologia alta decat forma mucinoasa si cu celule clare, stadiul incipient al bolii, diferentierea celulara buna, volum tumoral mic (in absenta chirurgiei de reducere) absenta ascitei si terapia locala pe derivati de platina si taxani.
Continutul de ADN al celulei (poliploid, aneu-ploid, hiperdiploidie) (detectat prin flowcitometrie), pare sa fie un factor de prognostic independent de histotip si grading-u\\ histologic (Fridlander 1984 cit. 1).
Prezenta receptorilor hormonali nu a putut inca sa fie demonstrata ca factor de prognostic.
Rochefort (1998) (11) in urma studierii relatiei dintre estrogeni, catepsina D si metastazele din cancerul de san si ovar, ajunge la concluzia ca estrogenii la cazurile cu ER* pozitivi are un efect dublu: pe de o parte stimuleaza cresterea tumorala, iar pe de alta parte inhiba diseminarea si mobilitatea celulara.
Antigenul CA 125 nu are o semnificatie prognostica in momentul diagnosticului, el pare insa corelat cu supravietuirea atunci cand determinarea sa se face la o luna dupa, a treia cura de chimioterapie la cazurile din stadiile III si IV (5). Normalizarea valorilor inseamna un prognostic favorabil.
Un studiu multivariat al factorilor de prognostic a demonstrat ca predictia cea mai buna o ofera asocierea dintre numarul de sarcini, stadiul bolii si valoarea preoperatorie a LDH si CA-l25 (27).
Cazurile din stadiul III si IV ia care tratamentul chirurgical a fost suboptimal, au o supravietuire la 5 ani de sub 10%, indiferent de chimioterapia aplicata.
Rata de supravietuire la 5 ani variaza intre 87,5% pentru stadiul I la 18% pentru stadiul IV cu o rata globala de supravietuire de 37% (6). Numai 25% din cazurile nou diagnosticate sunt in stadiul I, iar in 75% din cazuri boala a depasit stadiul de
* ER - receptori estrogeni. 3102
organ. De aceea strategia managementului trebuie sa se dezvolte in directia prenirii sau a silirii diagnosticului precoce, alaturi de controlul bolii.
