Chimioterapia are un rol bine silit in tratamentul cancerului ovarian. Iar aplicarea ei nu poate fi intamplatoare, ci trebuie sa urmeze cateva idei directoare (22):
. necesitatea unui tratament complex, secntial care apeleaza, in ordine, la chirurgie-chimiote-rapie, radioterapie, chirurgie de control (second-look sau chirurgie secundara de citoreductie);
. chimioterapia se impune ca tratament adju-vant chiar in primul stadiu al bolii si devine preponderenta in stadiile avansate;
. efectele chimioterapiei sunt mai bune in prezenta tumorilor de mici dimensiuni;
Cresterea interesului actual pentru chimioterapie se datoreste faptului ca:
. acest neoplasm s-a dodit a aa o inalta sensibilitate la
drogurile citotoxice;
. 2/3 din pacienti se prezinta la prima examinare in stadii incurabile chirurgical;
. chimioterapia este o optiune terapeutica si pentru cazurile la care s-a efectuat o chirurgie radicala, deoarece la aceste cazuri rata de recidiva ajunge la 40% (1).In prezent sunt folosite o mare varietate de scheme chimioterapeutice, ordonate in asa zise formule de linia I si formule de linia a ll-a in functie de raspunsul tumorii la tratament. in general atunci cand apare rezistenta la prima schema terapeutica (linia I) se trece la o alta formula, care se dodeste eficienta asupra aceleiasi
tumori (linia a ll-a).
Cel mai utilizat
regim de prima linie, aplicat de rutina din 1993 este cel preconizat de chimiotera-peutii din SUA: Carboplatin (300-350 mg/m2) ciclo-fosfamida (500-750 mg/m2) in 6 cicluri (26).
Din 1989, de la aparitia Taxanilon, trialurile terapeutice au demonstrat ca administrarea lor, (Pacli-taxel, Taxoter, Taxol) poate fi eficienta in cazul tumorilor rezistente la derivatii de platinium dar mai ales, sunt foarte activi ca tratament de prima linie. Asocierea dintre Taxol si Cisplatin (Carboplatin) s-a dodit, pana in prezent, cea mai eficace combinatie citostatica in cancerul ovarian.
Lazar si colab. 1997 (25) aplicand Taxolul ca tratament de prima linie la bolnale din stadiul III incomplet rezecat, constata o ameliorare a intervalului liber de boala si chiar a supravietuirii (25).
Agentul citostatic se administreaza fie pe cale sistemica, caz descris mai sus, fie intraperitoneal. Administrarea intraperitoneala este superioara celei pe cale sistemica in urmatoarele situatii 24:
1. in cazul remisiei complete, dodita chirurgical, ca urmare a ratei mari de recidiva de 50-60% cu tumori sub 0,5 cm;
2. in cazul unui reziduu tumoral foarte redus sub 30% din
tumora initial;
3. dupa terapia sistemica fara raspuns.
Raman inca cateva probleme legate de aplicarea chimioterapiei in stadiile avansate de boala cum sunt:
- cat de mult timp se administreaza?;
- administrarea sa fie intraperitoneala sau sistemica?;
- care sunt posibilitatile terapiei de linia a doua? La ora actuala tendinta este ca administrarea
chimioterapiei sa fie de scurta durata 6-l2 luni. Acest lucru a derivat din observatia ca unele celule devin rezistente la tratament dupa cateva luni de tratament; unele trialuri au demonstart ca terapia de termen scurt, ofera aceiasi rata de supravietuire ca si terapia de lunga durata.
Cu privire la calea de administrare s-a constatat ca administrarea intraperitoneala conduce la acumularea locala a unui titru mai mare de substanta activa, decat prin administrarea sistemica. Aceasta cale de administrare cere introducerea substantei acti intr-un volum mare de lichid, pentru a asigura o distributie completa a citostaticului in cavitatea peritoneala [belly bath = baie de burta) si obtinerea unei relatii bune doza/raspuns, fara toxicitate sistemica. Una dintre tehnicile cele mai folosite si cu rezultate bune, chiar in cazul aderentelor, este administarea solutiei terapeutice prin cateter Tenchoff.
Aceasta cale de administrare se recomanda ca tratament in cancerul
ovarian timpuriu sau ca o componenta a terapiei de linia l-a la pacientele cu boala reziduala minima, dupa prima interntie chirurgicala sau ca terapie de linia a ll-a pentru ameliorarea terapiei la pacientele cu boala minimala sau nu, dupa terapia sistemica.
