Se mai numeste arenoblastom sau androblas-tom si este o
tumora formata din celule Sertoli si Leydig care au frecvent capacitatea de a secreta
hormoni androgeni, deoarece sunt celule cu o diferentiere spre structurile testiculare (2, 3, 4). Comportamentul clinic al acestor
tumori este in directa legatura cu diferentierea lor, tumorile slab diferentiate avand un comportament
malign (3). Sunt in general tumori solide mici, cu suprafata neteda, gaiben-brune, cu un comportament mai agresiv decat tumorile cu celule granuloase, deoarece de multe ori in momentul diagnosticului ele invadeaza capsula si se extind la alte structuri intra-abdo-minale. Totusi, dau rareori metastaze la distanta (2). Atat malignitatea cat si intensitatea actitatii androgene sunt corelate cu varietatile microscopice ale acestor tumori, in esenta cu gradul de diferentiere. Astfel, tumorile bine diferentiate sunt formate din celule Sertoli (lipsesc celulele Leydig) si formeaza \'adenomul tubular Pick care este rar, benign si lipsit de actitate endocrina. Diferentierea intermediara contine si celule Leydig si celule Sertoli, iar tipul slab diferentiat, de aspect sarco-matos are malignitate locoregionala si actitate endocrina cu efecte rilizante (2, 4).
Clinica. Arenoblastomul apare mai frecvent la 20-30 de ani, determinand fie masculinizare (hirsu-tism, seboree, hipertrofia musculaturii, hipertrofie clitoridiana si pigmentarea labiilor mari), fie defeminizare (atrofia glandelor mamare, disparitia adi-pozitatii ginoide, amenoree, hipotrofie uterina, hipo-plazia labiilor mici), fie asocierea acestor doua sindroame (2, 4). Dupa extirparea tumorii simpto-mele regreseaza, iar femeile pot duce o
sarcina pana la sfarsit.
Diagnosticul porneste de la sindromul de rilizare, cu cautarea sursei de androgeni si confirmarea diagnosticului prin localizarea tumorii ane-xiane.
Tratamentul este in principal chirurgical si depinde de varsta de debut. Astfel, inainte de 14 ani, cand arenoblastoamele au o evolutie mai putin maligna, se practica anexectomie unilaterala. in timpul etii reproductive se va decide intre anexectomia unilaterala sau cea bilaterala asociata cu histerec-tomie in functie de constatarile intraoperatorii. in perimenopauza se va practica anexectomie bilaterala urmata de histerectomie totala (2, 3). S-au raportat tratamente adjuvante cu chimioterapie in combinatia Vincristina, Dactinomicina si Ciclofosfa-mida administrate la paciente cu recidiva locala si la care s-a obtinut un raspuns complet prin acest tratament, insa cu o toxicitate marcata (8).
Exista o categorie mixta de tumori mezenchi-male, formate atat din celule Leydig de obicei cu aranjament sub forma de tubuli, secretante de testosteron, cat si din celule granuloase secretante de estrogeni, tumori care se numesc ginandro-blastom. De obicei in aceste tumori predomina componenta masculinizanta si apare un sindrom de rilizare.
Diagnosticul si tratamentul sunt similare cu cele de la androblastom (2, 3).
