Obiectivul oricarui screening este sa aplice teste relativ simple si ieftine unei largi mase populatio-nale, prin care sa se sileasca daca cei examinati sunt susceptibili sau nu de a dezvolta un cancer (14). Un screening optim, se caracterizeaza printr-o inalta specificitate si sensivitate, este acceptat de pacient si este usor de executat. in cancerul orian specificitatea screeningului este de 99% la femeile intre 45-74 de ani, folosindu-se insa mai multe teste pentru a atinge acest nivel de specificitate (6).
Testele folosite in screening fac parte din arsenalul complex al diagnosticului cu mentiunea ca respecta principiile enuntate anterior. Cele mai uzitate teste de depistare sunt: examinarea pelviana, testarea markerilor serici, ultrasonografia intragi-nala si intr-o mai mica masura detectia citologica.
1. Examinarea pelviana cuprinde atat tractul ginal cat si cel rectal. in cazul tumorilor cu diametru de 4 x 6 cm. sensibilitatea examinarii este de 67% (6). Este de notat faptul ca un or normal, obisnuit nu se palpeaza la femeile in postmeno-pauza, desi pe aceste dimensiuni de or se poate dezvolta un cancer. Practica a demonstrat ca un clinician trebuie sa efectueze mai mult de 10 000 de examinari pelviene pentru a putea depista un cancer (Carlson et al 1995 cit. 14). Piver si col (cit. 14) constata ca doar 15% din cancerele oriene au fost depistate prin examen al pelvisului.
2. Markerii tumorali serici. Un marker tumoral ideal pentru sceening trebuie sa prezinte lori ridicate in prezenta tumorii si lori normale in absenta ei. Din nefericire un astfel de marker, in cancerul orian, nu este inca disponibil. Cel mai mult studiat este CA-l25 un antigen glicoproteic localizat pe suprafata epiteliului tumoral. Valoarea normala serica a antigenului CA-l25 este de 35 U/ml si a fost corelat cu statutul de boala ansata in 90% din cazuri (Jacobs si Bast 1989 cit. 14) dar pozitiv in stadiul I la numai 50% din cazuri. De aceea se considera ca CA-l25 singur, nu poate oferi o specificitate adecta in cancerul de or (6).
3. Sonografia
a. transabdominala: in 1990 Campbel et al (cit. 14) publica o specificitate a metodei de 98,4% dar o predictibilitate de numai 2%
b. sonografia transginala: a fost introdusa ca metoda de screening pentru cancerul orian la femeile asimptomatice, de peste 40 de ani. Dupa DePriest si colab. 1993 (cit. 14) sensitivitatea metodei este de 100%, specificitatea de 98% iar loarea predicti poziti de 33%. Cifrele au fost calculate and datele sonografice cu rezultatele postoperatorii.
Cunoscuta fiind scularizatia bogata a tumorilor oriene s-a introdus ultrasonograma transginala color Doppler. Cu aceasta metoda, sensitivitatea este dupa Kurjak si colab. 1991 (cit.14) de 96,4% specificitatea de 99,8% iar loarea predicti poziti de 98,2%.
Pentru a avea un inalt grad de acuratete aceste metode sunt folosite combinat. Asocierea dintre CA-l25 cu ultrasonografia transginala ofera o specificitate de 99,8% si se considera ca este cea mai buna metoda de screening.
La ora actuala, facandu-se un raport intre cost si eficacitate se considera ca screeningul este recomandat doar la femeile cu risc foarte ridicat de a dezvolta un cancer, cum sunt cele cu un sindrom specific de cancer orian mostenit sau cele cu 2-3 rude de gradul I suferinde de cancer epitelial de or. Pentru acestea, recomandarea este: examinare clinica recto-ginala anuala, dozarea CA-l25 seric si ecografie transginala. Aceste examinari se fac pana cand femeia hotareste ca nu mai doreste copii sau a ajuns ia 35 de ani. in acest moment se recomanda ooforectomia profilactica. Screening-u\\ de rutina la femeile cu risc scazut de aparitie a cancerului orian nu se poate justifica deoarece introducerea lui la toate femeile de peste 45 de ani ar duce la cheltuieli enorme, fara a garanta o scadere a mortalitatii prin cancer orian (14); acestea urmand sa fie supuse doar examinarilor clinice periodice.
