Diagnosticul pozitiv
Se sprijina pe anamneza si examenul clinic obiectiv, care sunt sugesti pentru recunoasterea hipertiroidismului, diagosticul de forma anatomo-clinica si silirea diagnosticului de stadiu evolutiv al bolii. Examinarile paraclinice permit precizarea formelor anatomo-clinice ale bolii, evaluarea nilului excesului functional si al rasunetului acestuia asupra celorlalte sisteme si aparate, precum si aprecierea eficientei terapiei.
Diagnosticul diferential al hipertiroidiilor
Se face cu:
- alte afectiuni tiroidiene:
gusa simpla, sporatica si endemica, tiroiditele, cancerul tiroidian;
- afectiuni extratiroidiene:
-
nevrozele - loul clinic este similar cu stadiul nevrotic al hipertiroidiilor, dar lipsesc gusa, semnele oculare, termofobia etc. Exista in schimb semne clinice si paraclinice de diferentiere: nevroticii sunt pesimsti, hipertiroidienii optimisti; scaderea ponderala se face la nevrotici cu inapetenta, in timp ce hipertiroidienii slabesc cu apetit pastrat sau exagerat; nevroticii prezinta criofobie, in timp ce hipertiroidienii termofobie.
- tahicardia paroxistica se instaleaza brusc si se remite spontan, insotita de poliurie; scintigrama tiroidiana si RIC sunt normale;
- feocromocitomul poate mima hipertiroidia datorita prezentei eritemului vascular, tremuraturilor si nervozitatii. Diferentierea se face prin testul la re-gitina, iar scintigrama si RIC-ul sunt normale;
- simpaticotoniile de cauze dirse: intoxicatii cu nicotina, cofeina, alcool;
-
tuberculoza pulmonara - scaderea ponderala, subfebrilitatile, tahicardia, transpiratiile, stralucirea ochilor pot fi interpretate ca apartinand hipertiroidiei; radiografia pulmonara si examenul bacteriologic transeaza diagnosticul.
