Tratamentul hormonal al CT are o indicatie absoluta pentru toate cazurile operate urmarind un dublu scop: pe de o parte inhibarea completa a tireostimulinei hipofizare - principalul factor al multi-plificarii tireocitelor, iar pe de alta parte corectarea efectelor consecuti indepartarii majoritare sau in intregime a parenchimului
tiroidian (47).
Tiroxina si mai ales T3 realizeaza o inhibitie selectiva asupra TSH (celulele canceroase
tiroidiene prezinta receptori pentru acest hormon) si contribuie - asa cum s-a demonstrat clinic si experimental - ia regresia CT si metastazelor acestuia.
Hormonoterapia este indicata indiferent de tipul histologic, stadiul sau extensia tumorala, de intinderea exerezei, de asocierea iradierii meolice sau externe si de vindecarea reala sau doar aparenta a bolnavului. De altfel tratamentul se administreaza pe toata durata vietii acestuia.
Desi exista controrse asupra preparatelor si dozelor recomandate functie de efectul supresiv (doze superioare) si cel substitutiv, majoritatea tiroidologilor recomanda unanim hormonoterapia sub dirse forme (extract tiroidian, T4, T3 sau asocierea ultimelor doua) incercand sa adapteze posologia pentru fiecare caz in parte.
Tratamentul este monitorizat prin determinarea periodica si mentinerea TSH circulant la un nil connabil.
Pentru CT diferentiate eradicate chirurgical si in general de prognostic mai favorabil se recomanda o frenare moderata (concentratii de de 0,1 rnU/l ale TSH), in fimp ce in observatiile CT cu diferentiere moderata, extirpate incomplet, forme cu recidi sau metastaze se urmareste o frenare mai energica (0,01-0,001 mU/l).In ansamblu tratamentul hormonal este un complement terapeutic eficace in consolidarea vindecarilor, prelungirea supravietuirilor si reducerea sau ameliorarea evolutiva a recidilor sau metastazelor.
