Sindroame paraneoplazice vizuale Pacientii cu carcinom pulmonar (si rareori de san, cervix sau endometru) pot dezvolta o pierdere progresiva, nedureroasa a vederii, cu fotosensibilitate, datorita pierderii fotoreceptorilor retinieni. Inflamatia limfocitara a retinei insoteste pierderea celulelor cu cornuri si bastonase. Electroretinograma prezinta anomalii tipice si celulele pot fi prezente in lichidul cefalorahidian. Aceasta retinopatie asociata cancerului (CAR) prezinta frecvent titruri inalte de
anticorpi serici fata de unul sau mai multe antigene CAR, incluzand o proteina fotoreceptoare de 23 kDa, care este implicata in transductia semnalului fotoreceptor, recoverina.
Encefalomielita paraneoplazica CPCM poate precipita o encefalomielita, cu distributie variabila, si, in consecinta, cu manifestari clinice variabile, dar deseori suprapuse. In plus, este adesea acompaniata de o neuronopatie senzoriala inflamatorie paraneoplazica ( mai jos). In serul siLCR-ul pacientilor cu o encefalomielita paraneoplazica si neuropatie sunt prezenti anticorpi fata de antigenele nucleare neuronale. Acesti anticorpi recunosc cel putin trei proteine omoloage apropiate intre 35 si 40 KDa (HuD, HuC si Hel-Nl), despre care se crede ca sunt proteinele necunoscute ce leaga ARN-ul, necesare diferentierii neuronale normale.
Encefalita limbica In unele cazuri, encefalita este foarte extinsa in interiorul structurilor limbice, cum ar fi hipocampul si amigdala, producand modificari afective ale personalitatii (anxietate si
depresie cu agitatie), pierderea selectiva a memoriei recente, sugerand o psihoza Korsakoff, sau confuzie si halucinatii, in unele cazuri, manifestarea initiala este un sindrom amnezic. Tulburarile afective impun adesea o evaluare psihiatrica. Anomaliile electroencefalogramei sau
convulsiile manifeste pot fi prezente precoce in cursul sindromului. Desi initial tulburarile cognitive nu sunt prezente,
dementa apare adeseori pe masura progresiei bolii; simptomele care ar putea fi atribuite encefalitei in alte regiuni se suprapun adesea.
Encefalita trunchiului cerebral Simptomele de encefalita a trunchiului cerebral sunt legate direct de distributia inflamatiei. Simptomele predominante se datoreaza afectarii bulbului, determinand greata, varsaturi, nistagmus, vertij si ataxie. Cand sunt afectati nucleii pontini, poate sa apara un sindrom sugestide
paralizie bulbara progresiva, cu dizartrie si disfagie marcate. Inflamatia mezencefalului si pierderile neuronale au drept rezultat anomalii nucleare sau internucleare ale miscarilor ochilor; diplopia si oscilopsia pot fi invalidante. Afectarea rostrala a mezencefalului si a substantei negre pot determina rigiditate.
Encefalita cerebeloasa Modificarile inflamatorii sunt rare in cortexul cerebelos, dar pot fi severe in nucleii cerebelosi profunzi, cum ar fi nucleul dintat, producand mioclonii.
Mielita in mielita paraneoplazica, substanta cenusie a maduvei spinarii este infiltrata difuz cu leucocite, ducand la degenerescenta profunda a neuronilor. Mielita poate fi raspandita in maduva sau restransa la nivelul catorva segmente. Distrugerea celulelor cornului anterior produce tipic slabiciune musculara si atrofie neurogena, care este adesea asimetrica. Poate exista o afectare selectiva a gatului si extremitatilor superioare sau numai a extremitatilor inferioare. Semnele corticospinale (hiperreflexie, slabiciune si semne Babinski) rezulta in urma afectarii acestui tract in maduva sau trunchiul cerebral. Disfunctia tractului corticospinal (si in unele cazuri neuronopatia motorie) nu ar trebui confundate cu boala de neuron motor; scleroza laterala amiotrofica tipica nu pare sa apara ca o complicatie paraneoplazica. Prezenta unor semne senzoriale la un pacient cu cancer denota, de obicei, fie ganglioradiculita radacinii dorsale, fie inflamatia coarnelor posterioare.
Mielopatia necrozanta Aceasta este o complicatie rara a malignitatii, care se prezinta clinic ca o mielita subacuta transversa, adesea cu localizare toracica. Poate fi diferentiata de encefalomielitele mai putin fulminante descrise mai sus prin evolutia unei leziuni necrotice intense a maduvei toracice centrale, care se intinde rostral si caudal pe cateva nivele segmentare. in unele cazuri, exista focare necrotice multiple in cadrul maduvei. Manifestarile clinice includ paralizii ale picioarelor (si posibil ale bratelor), pierderea sensibilitatii si pierderea controlului sfincterian. Initial, leziunea este frecvent asimetrica, mimand sindromul Brown-Sequard. in cazurile severe, concentratia proteica si celularitateaLCR sunt crescute, iar mielografia demonstreaza tumefierea focala a maduvei. Desi nu toate cazurile sunt asociate cu tumori, se cunoaste la acesti pacienti aparitia cancerelor pulmonare, a limfomului si a leucemiei.
Opsoclonie-mioclonie Un sindrom de opsoclonie, mio-clonie si ataxie ("dancing eye - dancing feet\") apare atat la copii, cat si la adulti. Aproximatio jumatate din copin afectati au neuroblastoame diferentiate, localizate, de obicei, in torace. La adulti, sindromul poate fi asociat cu
tumori solide, cum ar fi carcinomul bronsic. Debutul este subacut, iar in unele cazuri, sindromul persista mai multe luni, fiind urmat de encefalopatie sau retardare permanenta. Modificarile patologice la adulti includ degenerescenta neuronala importanta in nucleul dintat al cerebelului, sugerand o relatie cu degenerescenta corticala cerebeloasa. Ocazional, exista o infiltrare limfocitara difuza in sistemul nervos central si pleiocitoza in lichidul cefalorahidian. La unii indivizi, acest sindrom raspunde la glucocorticoizi sau la tratamentul cancerului. La un subgrup de femei, ce prezentau opsoclonie in cursul cancerului mamar, a fost identificat un anticorp (anti-Ri) impotriva proteinei
de legare a ARN-ului de 55 kDa, prezent in nucleii neuronali si ai tumorilor asociate.
Degenerescenta subacuta a cortexului cerebelos Degenerescenta subacuta a cortexului cerebelos (DSCC) este o afectiune subacuta progresiva a cerebelului, caracterizata prin ataxie profunda truncala si apendiculara, ce evolueaza in asociere cu tumorile ginecologice (ovariene in 50% din cazuri, de san in 25%) sau cu boala Hodgkin. Simptomele legate de trunchiul cerebral includ vertij, disartrie, diplopie, nistagmus si semne corticospinale. In general, orice ataxie nonfamiliala ce apare la pacientii peste 45 de ani ar trebui sa ridice suspiciunea acestei afectiuni. in contrast cu encefalomielitaparaneoplazica descrisa mai sus, aspectul patologic predominant in DCCS este pierderea difuza a celulelor neuronale Purkinje cerebeloase, cu astroglioza si pierderea secundara a axonilor celulelor Purkinje. Multe cazuri sunt asociate cu dementa, fapt pentru care nu a fost bine silita o baza anatomica. In LCR apare de obicei o pleiocitoza moderata; atrofia cerebeloasa poate fi evidenta la rezonanta magnetica nucleara sau
tomografia computerizata.
In serul pacientilor cu degenerescenta cerebeloasa subacuta au fost detectate cateva tipuri de anticorpi anti-celule Purkinje. Femeile cu cancer al
sanului sau
ovarului si DCCS prezinta anticorpi (anti-Yo) ce recunosc o familie de proteine citoplasmatice fermoar, bogate in leucina, de 34 kDa, exprimate in celulele neuronale Purkinje si in tumorile ginecologice. Aproximatio treime din pacientii cu boala Hodgkin au anticorpi anti-celule Purkinje, care recunosc un antigen distinct de cel detectat de antiseral anti-Yo. Un antigen citoplasmatic diferit este recunoscut de imunoglobulinele de la pacientii cu DCCS si adenocarcinom pulmonar. La alti pacienti cu CPCM si DCCS sunt prezenti anticorpi anti-Hu ( mai sus). in final, un mic grup de pacienti cu DCCS si CPCM nu au anticorpi anti-Hu sau anti-celule Purkinje; la acesti pacienti, DCCS poate coexista cu sindromul miastenic Lambert-Eaton ( mai jos).
