Incidenta si epidemiologie Cancerul epiteliului
ovarian este cauza principala de deces prin cancere ginecologice in Statele Unite. in 1996, au fost 26.700 de noi cazuri diagnosticate si 14.800 de decese. Aceasta afectiune reprezinta 5% din toate cancerele care au provocat decesul la femei in Statele Unite; mai multe femei decedeaza din cauza acestei boli decat din cauza cancerului cervical si a celui de endometru luate impreuna.
Incidenta specifica in functie de varsta a formei comune de cancer de epiteliu ovarian creste progresiv si atinge un maxim in decada a opta de viata. Este neobisnuit inainte de 40 de ani. Studii epidemiologice sugereaza o incidenta mai mare la popoarele industrializate si in asociere cu disfunctii ovariene, ce includ infertilitatea, nuliparitatea, avorturi frecnte si folosirea medicamentelor care induc ovulatia, cum este clomifenul. Fiecare
sarcina reduce riscul de cancer ovarian cu aproape 10%, iar suptul la san si ligatura
trompelor par, de asemenea, sa scada acest risc. Contraceptile orale reduc riscul de cancer ovarian la pacientele cu un istoric familial de cancer, precum si in populatia generala. Multi dintre acesti factori care scad riscul intervin in procesul de "ovulatie neintrerupta\", ipoteza care sta la baza etiologiei cancerului ovarian, care implica faptul ca un proces reparator aberant al suprafetei epiteliale este centrul dezvoltarii cancerului ovarian. inlocuirea estrogenilor dupa
menopauza nu pare a creste riscul de cancer ovarian, desi un studiu a aratat o crestere modesta a acestui risc dupa mai mult de 11 ani de folosire a estrogenilor.
Cazurile familiale reprezinta aproape 5% dintre toate cancerele ovariene, iar un istoric de cancer ovarian reprezinta un factor major de risc. ativ cu un risc de 1,6% in populatia generala, femeile cu o ruda de gradul intai care a avut acest cancer au un risc de 5%. in familiile cu doua sau mai multe rude de gradul intai afectate, riscul poate depasi 50%. Se recunosc trei tipuri de cancer familial autosomal dominant: (1) cu localizare specifica, in care este observat numai cancerul de ovar; (2) familiile cu cancer de
ovar si san; (3) sindromul Lynch de cancer familial tipul II, cu cancer colorectal nonpolipozic, cancer endometrial si cancer ovarian.
Etiologie si genetica La femeile cu cancer ereditar de san si de ovar, locusul susceptibil, BRCA-l, este localizat pe cromozomul 17ql2-21. Se pare ca BRCA-l este o gena supresoare tumorala si productia ei de proteine actioneaza ca reglator negativ al cresterii tumorale. Un numar mare de mutatii ale BRCA-l au fost descrise; cele mai multe sunt mutatii ce modifica forma sau mutatii nonsens, iar 86% produc proteine trunchiate. Implicatiile exacte ale numarului imens al celorlalte mutatii, inclusiv cele fara sens, nu sunt cunoscute. Barbatii din aceste familii au un risc crescut de cancer de prostata.
Analizele citogenetice ale cancerului sporadic de epiteliu ovarian releva, in general, rearanjari cariotipice complexe. Anomaliile structurale apar frecnt la nilul cromozomilor 1 si 11, iar pierderea heterozigozitatii (PH) este comuna pentru 3q, 6q, llq, 13q si 17. Anomalii ale oncogenelor sunt descoperite frecnt in cancerul de ovar si includ c-myc, H-ras, K-ras, si neu.
Tumorile ovariene (de obicei neepiteliale) sunt uneori componente ale unor sindroame genetice complexe. Sindromul Peutz-Jeghers (pigmentatie mucocutanata si polipoza intestinala) se asociaza cu
tumori ovariene de stroma centrala si cu tumori ale celulelor Sertoli la barbati. Pacientii cu disgenezie gonadala (genotip 46XY sau mozaic pentru liniile celulare ce contin Y-ul) dezvolta gonadoblastoame, iar femeile cu carcinom al celulelor bazale nevoide au un risc crescut de fibroame ovariene.
Trasaturi clinice si diagnostic diferential Cele mai multe paciente cu cancer ovarian sunt diagnosticate atunci cand boala a diseminat in intreg pelvisul. Aparitia durerii abdominale, a maririi abdomenului si a simptomelor
urinare indica, de obicei, un stadiu avansat de boala. Cancerul ovarian localizat este, de obicei, asimptomatic. Totusi, marirea progresiva a unei tumori ovariene localizate poate determina polachiurie sau constipatie, iar, rareori, torsiunea unei mase ovariene poate determina o
durere abdominala acuta sau
abdomen chirurgical. Spre deosebire de cancerul de col uterin sau de endometru, sangerarea sau secretia vaginala sunt rareori observate intr-un cancer ovarian precoce. Diagnosticul precoce de boala este deseori pus pe palparea, in cursul unor examinari pelvine de rutina, unei mase anexiale asimptomatice. Totusi, cele mai multe cresteri de volum ale
ovarului descoperite pe aceasta cale sunt reprezentate de chisturi functionale benigne ce se resorb, in mod caracteristic, dupa unul pana la trei cicluri menstruale. Masele anexiale in stadiul de premenarha sau postmenopauza sunt mai degraba patologice, iar explorarea chirurgicala este necesara. Alte cauze de mase anexiale includ fibromatoza uterina pedunculata, endometrioza, neoplasmele ovariene benigne si leziunile inflamatorii intestinale.
Evaluarea pacientelor suspecte de cancer ovarian ar trebui sa includa masurarea nilului seric al markerului tumoral CA-l25. Determinantii CA-l25 sunt glicoproteine cu masa moleculara cuprinsa intre 220 si 1000 KDa, iar evaluarea radioimuna este folosita pentru determinarea nilurilor antige-nului CA-l25 circulant. intre 80 si 85% dintre pacientele cu cancer de epiteliu ovarian au niluri ale CA-l25 35 U/ml. Totusi, la femeile in postmenopauza cu mase pelvine asimptomatice si cu niluri ale CA-l25 >65 U/ml, testul are o sensibilitatea de 97% si o specificitate de 78%.
Screeningul Spre deosebire de pacientele in stadii avansate de boala, pacientele in stadii precoce de cancer ovarian (stadiile I si II) sunt, de obicei, curabile prin terapie conntionala. Pentru acest lucru, procedurile eficiente de screening ar creste rata curabilitatii acestei boli. Desi examinarea pelvina poate ocazional sa detecteze boala intr-un stadiu incipient, aceasta reprezinta o procedura screening relativ insensibila. Sonografia transvaginala a inlocuit sonografia abdominala, care este mai putin sensibila, dar exista semnificativ de multe rezultate fals poziti, in special la femeile in premenopauza. intr-un studiu, 67 de laparotomii au fost necesare pentru diagnosticul unui singur cancer ovarian primitiv. Imaginile Doppler cuplate cu ultrasonografia transvaginala pot imbunatati acuratetea si pot reduce rata mare de rezultate fals poziti.
CA-l25 a fost studiat ca metoda de screening. Din pacate, jumatate dintre femeile cu cancer ovarian in stadiile I sau II aau niluri de CA-l25
