mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Hipertensiunea intracraniana
Index » Neurochirurgie » Hipertensiunea intracraniana
» Tablou clinic

Tablou clinic


Share





Sindromul de HIC se manifesta prin simptome complexe, care, dupa frecnta si importanta lor, pot fi: principale si accesorii.
a) Simptome principale. Cefaleea reprezinta simptomul cel mai frecnt, dominand constant simptomatologia sindromului de HIC. Uneori apare ca prim simptom, alteori survine mult mai tardiv in cursul evolutiei HIC. Deseori poate fi singurul simptom care atrage atentia clinicianului. Intensitatea cefaleei este discreta la inceput, dar, odata cu cresterea presiunii intracraniene, devine deosebit de intensa. Ca aspect clinic, cefaleea poate fi: intermitenta, continua sau paroxistica. Printre particularitatile cefaleei in sindromul de HIC mentionam: accentuarea durerii matinal (din cauza stazei -noase nocturne); agravarea acesteia la tuse, stranut, defecatie, schimbari bruste de pozitie a capului, eforturi fizice; diminuarea ei dupa varsaturi, dupa administrarea de solutii hipertone datorita
deshidratarii parenchimului cerebral); disparitia ei deseori odata cu instalarea atrofiei optice post-staza. in cazul tumorilor de ntricul IV, orice mobilizare a capului produce crize de cefalee intense, in procesele expansi intracraniene cefaleea este la inceput localizata, dar odata cu instalarea HIC devine difuza. Cefaleea poate sugera chiar localizarea procesului expansjv. Cefaleea este totdeauna prezenta in tumorile de\" fosa craniana posterioara, fiind initial localizata in regiunea occipitala, iar mai tarziu avand o predominanta frontala. Crizele paroxistice influentate de pozitiile capului sunt evocatoare pentru tumorile ntriculare. Patogenia cefaleei aparute in cadrul sindromului de HIC este inca mult disputata, neexistand o legatura directa intre HIC si intensitatea cefalalgiei. Cefaleea din HIC nu se instaleaza ca urmare a cresterii tensiunii intracraniene in sine, ea fiind datorata tractiunii, compresiunii si distorsiunii formatiunilor intracraniene (vasculare, nervoase) sensibile la durere.


Varsaturile sunt mai putin constante decat cefaleea si in general mai tardi. Varsaturile in HIC au anumite particularitati: se manifesta matinal, pe stomacul gol, fara efort, spontan, cu sau fara greata, provocata uneori de schimbarile de pozitie ale capului, insotind exacerbarea matinala a cefaleei. Este frecnt intalnita in tumorile de fosa craniana posterioara, in special in tumorile de ntricul IV. De remarcat ca la copin la care cefaleea lipseste datorita disjunctiei suturilor, varsaturile pot crea mari dificultati de diagnostic, putand fi atribuita in mod eronat unor afectiuni gastrointestinale. Patogenia varsaturilor: frecnta si intensitatea lor sunt in stransa corelatie cu cresterea presiunii intracraniene, aceasta avand o tendinta de accentuare in somn, in functie de ridicarea presiunii LCR. in tumorile de fosa posterioara (in special de ntricul IV) varsatura este considerata initial ca un semn de focar, fiind produsa prin iritatia vagului si nu prin HIC.
Edemul papilar este expresia oftalmoscopica a sindromului de HIC, fiind deosebit de frecnt in procesele expansi intracraniene. Pe masura depistarii precoce a proceselor expansi intracraniene, frecnta edemului papilar a scazut simtitor, numarul cazurilor internate cu atrofie optica secundara fiind extrem de mic. Preferam termenul de edem papilar in locul denumirii clasice de staza papilara, pentru ca aceasta presupune un anumit mecanism patogenic. Edemul papilar orienteaza in principal HIC catre o etiologie neurochirurgicala.
Fazele evoluti ale edemului papilar sunt: faza incipienta, faza manifesta, faza florida si faza de Neurochirurgie
atrofie optica secundara. Edemul papilar incipient apare dupa 8-l0 zile de la cresterea presiunii intra-craniene (16). Scaderea presiunii intracraniene prin punctie ntriculara poate duce la regresarea edemului papilar, dar in mod incomplet si trecator. in cazurile in care cauza ce a determinat edemul papilar a fost indepartata, are loc o regresiune progresiva a edemului, in 8-l0 zile, pana la disparitia completa in 4-6 saptamani; mai persista o nere-gularitate a conturului discului optic si un oarecare grad de atrofie coroidiana juxtapapilara.
Diagnosticul diferential al edemului papilar se face cu: pseudonevrita hipermetropica, pseudo-papilita congenitala (in care pata Mariotte este nemodificata, lipsesc hemoragiile, exista un viciu de refractie, in fine aspectul FO ramane stationar) si mai ales de papilita inflamatorie, care prezinta inca de la debut o diminuare a acuitatii vizuale, iar FO arata un aspect de papila hiperemiata.
Patogenia edemului papilar se explica prin cresterea presiunii LCR in spatiile subarahnoidiene, presiune care actioneaza asupra nervului optic (comprimat in teaca sa durala) si asupra nei centrale a retinei (teoria lui Hayreh, 1964). Constatarea edemului papilar indica obligatoriu internarea de urgenta intr-o clinica de specialitate si utilizarea metodelor paraclinice neurochirurgicale pentru diagnosticarea cauzei modificarilor FO, deci a HIC.


b) Simptome accesorii. Tulburarile psihice apar de obicei intr-o faza relativ avansata a sindromului de HIC, putand domina intreaga simptomatologie. in faza de debut, aceste simptome se manifesta prin diminuarea randamentului activitatii pacientului, care devine treptat indiferent. Se constata scaderea capacitatii de concentrare, de memorare a cunostintelor noi, cu aparitia de modificari de comportament, intr-o faza mai avansata, toate functiile psihice pot fi afectate, astfel incat pot aparea modificari ale starii de constienta (obnubilare, stupoare, torpoare), tulburari ale functiilor intelectuale (atentia dirijata diminuata, tulburari de memorie pentru fapte recente, afectarea proceselor de gandire, judecata, calcul), modificari afecti (labilitate afectiva, depresie, euforie, anxietate), tulburari de activitate (aspontaneitate, apatie) si modificari de comportament si personalitate (iriilitate, impulsivitate). Pe masura agravarii, sindromul de HIC prezinta o modificare a starii de constienta pana la coma. Se constata ca tulburarile psihice prezinta o mare variabilitate in privinta intensitatii, cat si a complexitatii lor, in functie de variatiile tensiunii intracraniene.
Parezele de nervi oculomotori sunt frecnt descrise in sindromul de HIC. Dintre nervii oculomotori, cel mai frecnt este afectat nervul abducens, a carui comprimare este facilitata de lungul sau traiect intracranian. Pareza de abducens se traduce clinic prin perioade intermitente sau continuie de strabism conrgent cu diplopie.
Tulburarile stibulars sunt destul de frecnte si se manifesta prin ameteli, tulburari de echilibru, nistagmus, exciilitate crescuta la stimuli calorici si rotatori. Valoarea lor de test in HIC este limitata de faptul ca apar destul de frecnt ca o manifestare dependenta de localizarea procesului expansiv.
Semnele de iritatie meningiana sunt o urmare a suferintei formatiunilor intracraniene in urma cresterii tensiunii in cutia craniana. Se pot intalni mai frecnt: redoarea cefei, semnul Kernig sau Brudzinski, care uneori pot fi deosebit de evidente in loul de HIC.
Crizele comitiale sunt mult discutate, fiind dificil de apreciat daca sunt urmarea unei suferinte cerebrale generale sau a unei suferinte locale, determinata de o leziune cerebrala. Totusi, la copilul mic, crizele convulsi pot fi primul si chiar cel mai important simptom al sindromului de HIC. Uneori crizele epileptice sunt precedate de paroxisme de cefalee.
Tulburarile getati sunt importante prin modificarile de ritm cardiac (bradicardie), modificari ale tensiunii arteriale, tulburari respiratorii si vasomo-torii (bufeuri congesti faciale ce coincid cu exacerbarea cefaleei, alternand cu stari de paloare accentuata), tulburari sudorale, dereglari termice etc. Aceste simptome sunt urmarea suferintei centrilor getativi hipotalamici si ai trunchiului cerebral, la presiunea intracraniana crescuta (12).
Tulburarile endocrine pot fi destul de variate: obezitate, pubertate precoce, amenoree etc. Prin distensia ntriculului III in cursul sindromului de HIC se produce o suferinta a regiunii hipotalamo-hipofizare, aparand astfel sindromul adipozo-geni-tal, acromegalia, diabetul insipid etc.



Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Neurochirurgie:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai