mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli cu depozitare de glicogen
Index » Endocrinologie si metabolism » Boli cu depozitare de glicogen
» Glicogenozele hepatice

Glicogenozele hepatice







AFECTIUNI CU HEPATOMEGALIE SI HIPOGLICEMIE Boala cu stocare de glicogen tip I (deficitul de glucozo-6-fosfataza sau translocaza, boala von Gierke) Boala tip I cu stocare de glicogen se datoreaza unui defect al glucozo-6-fosfatazei din ficat, rinichi si mucoasa intestinala. Poate fi impartita in doua subtipuri: tipul Ia, in care enzima glucozo-6-fosfataza este deficitara, si tipul Ib, care se datoreaza unui defect al translocazei care transporta glucozo-6-fosfatul prin membrana microzomala. in ambele afectiuni defectele conduc la o conrsie inadecvata in ficat a glucozo-6-fosfatului in glucoza si acest fapt face ca indivizii afectati sa fie susceptibili la hipoglicemie prin infometare.
Semne clinice si de laborator Pacientii cu boala tip I pot dezvolta hipoglicemie si acidoza lactica in timpul perioadei neonatale, dar mai frecnt se prezinta la varsta de 3-4 luni cu hepatomegalie si/sau hipoglicemie. Acesti copii pot prezenta facies ca de papusa cu obrajii grasi, extremitati relativ fine, statura mica si abdomen protuberant datorita hepatomegaliei masi; rinichii sunt mariti, iar splina si inima au dimensiuni normale.


Caracteristicile majore ale bolii sunt hipoglicemia, acidoza lactica, hiperuricemia si hiperlipidemia. Hipoglicemia si acidoza lactica se pot dezvolta dupa o scurta perioada de post. Hiperuricemia este prezenta la copilul tanar, dar guta apare rar inainte de pubertate. In ciuda hepatomegaliei, enzimele hepatice sunt in general normale sau aproape normale. Poate sa apara diaree intermitenta (mecanismul nu este cunoscut). Ranirea usoara si epistaxisul sunt asociate cu prelungirea timpului de sangerare ca rezultat al alterarii agregarii sau adeziunii plachetare.
Hipertrigliceridemia poate determina aspectul "laptos\" al plasmei, iar colesterolul si fosfolipidele sunt de asemenea crescute. Anomaliile lipidice se aseamana cu hiperlipidemia tip IV si se caracterizeaza prin cresterea valorilor de lipoproteine cu densitate foarte mica (VLDL) si lipoproteine cu densitate joasa (LDL), niluri crescute de apolipoproteine B, C si E si valori normale sau scazute de apolipoproteine A si D. Hepatocitele sunt destinse de glicogen si grasime, cu vacuole lipidice mari si proeminente. Nu exista fibroza asociata.
Toate aceste constatari se gasesc atat in boala tip Ia, cat si in cea tip Ib, dar tipul Ib prezinta o caracteristica suplimentara data de infectii bacteriene recurente datorita neutropeniei si alterarii functiei neutrofilelor. Ulceratiile mucoasei orale si intestinale sunt comune si poate sa apara boala inflamatorie intestinala.
Complicatii pe termen lung Desi tipul I de boala afecteaza in special ficatul, sunt implicate de asemenea multiple sisteme organice. in general, guta devine simptomatica in jurul pubertatii ca rezultat al hiperuricemiei indelungate. Pubertatea este deseori intarziata, dar fertilitatea pare sa fie normala. Hipertrigliceridemia determina un risc crescut de pancreatita, dar ateroscleroza precoce nu a fost documentata. Agregarea plachetara alterata poate reduce riscul aterosclerozei.In jurul celei de-a doua sau a celei de a treia decade de viata, cei mai multi pacienti cu tipul I de boala dezvolta adenoame hepatice care pot fi hemoragice si, in cazuri rare, se pot transforma malign. Alte complicatii sunt reprezentate de hipertensiunea pulmonara si osteoporoza.
Boala renala este o complicatie tardiva si aproape toti pacientii peste 20 de ani au proteinurie. Multi pacienti pot prezenta hipertensiune, litiaza renala, nefrocalcinoza si clearance alterat al creatininei. Hiperfiltrarea glomerulara, cresterea fluxului plasmatic renal si microalbuminuria pot sa apara inainte de debutul proteinuriei masi. La pacientii tineri, hiperfiltrarea si hiperperfuzia pot fi singurele semne de anomalie renala. Odata cu avansarea bolii renale, glomeruloscleroza focal-seg-mentara si fibroza interstitiala sunt evidente la biopsie. La unii pacienti, deteriorarea functiei renale si progresia catre insuficienta necesita dializa sau transt. Alte anomalii ale functiei renale sunt reprezentate de amiloidoza, sindrom Fanconi-like si defecte de acidifiere tubulara renala distala. Cresterile perfuziei renale si a volumului sangvin matern, care apar in mod normal in timpul sarcinii pot exacerba problemele renale, in plus, hipoglicemia poate fi mai dificil de controlat.


Diagnostic Diagnosticul bolii tip I poate fi suspectat pe baza aspectului clinic si a valorilor plasmatice anormale de lactat si lipide. In plus, administrarea de glucagon sau epinefrina determina o crestere mica sau absenta glucozei sangvine, dar creste semnificativ nilul de lactat. Un diagnostic definitiv necesita totusi o biopsie hepatica pentru a demonstra fie deficitul de glucozo-6-fosfataza, fie de translocaza. Diagnosticul molecular poate fi actualmente realizat pentru majoritatea pacientilor cu boala cu stocare de glicogen tip Ia.


TRATAMENT

Tratamentul se adreseaza mentinerii unui nil normal de glucoza sangvina si se realizeaza prin infuzia continua nazogastrica de glucoza sau administrarea orala de cereale cu amidon nepreparate. Hranirea prin picurare nazogastrica in perioada infantila precoce se poate realiza cu formule enterale elementale sau doar cu glucoza pentru a mentine o stare de normoglicemie pe parcursul noptii; alimentatia frecnta cu alimente cu un continut bogat in carbohidrati se realizeaza in cursul zilei.
Cerealele cu amidon nepreparate actioneaza ca o forma cu eliberare lenta a glucozei si pot fi administrate la copin sub 2 ani in doze de l,6g/kg la fiecare 4 ore. Cu cat copilul creste, regimul cu amidon poate fi schimbat la fiecare 6 ore si poate fi administrat oral ca lichid (greutate:volum = 1:2) intr-o doza de 1,75-2,5 g/kg corp. Deoarece fructoza si galactoza nu pot fi transformate in glucoza libera, aportul lor alimentar trebuie restrans si este necesara suplimentarea dietei cu multivitamine si calciu. Alopurinolul este administrat pentru scaderea nilului acidului uric. La pacientii cu boala tip Ib au fost utilizati cu succes factorii de stimulare ai coloniei granulocit-macrofagica pentru a corecta neutropenia, a scadea seritatea infectiilor bacteriene si pentru a ameliora boala inflamatorie cronica a intestinului.Inainte de o interntie chirurgicala trebuie evaluat status-ul de sangerare si trebuie silit un bun control meolic. Timpul de sangerare prelungit poate fi corectat prin perfuzia intranoasa continua de glucoza timp de 24-48 de ore inaintea interntiei chirurgicale. Vasopresina poate fi administrata in timpul interntiei pentru a reduce complicatiile hemoragice, iar concentratiile de glucoza trebuie mentinute in limite normale pe tot parcursul interntiei chirurgicale.
Prognostic in trecut, multi pacienti cu boala tip I mureau si prognosticul era rezervat pentru cei care supravietuiau. Complicatiile pe termen lung discutate mai sus apar la toti adultii a caror boala nu a fost tratata adecvat in copilarie. Diagnosticul precoce si initierea tratamentului eficient au ameliorat rezultatele, dar nu se cunoaste daca pot fi evitate complicatiile pe termen lung printr-un control meolic eficient.
Genetica Boala cu stocare a glicogenului tip I este o afectiune autosomal-recisiva. Atat boala tip Ia, cat si cea tip Ib a fost raportata in multe grupuri etnice, dar tipul la este mai rar intalnit la negri. Gena structurala pentru glucozo-6-fosfataza este localizata pe cromozomul 17; 3 mutatii comune (R83C, BOX, Q347X) sunt responsabile pentru 70% din alelele cunoscute ale bolii. Depistarea purtatorilor si diagnosticul prenatal sunt posibile prin utilizarea tehnicilor moleculare.

Boala tip III cu stocare de glicogen (deficit al enzimei de liza a ramificatiilor, dextrinoza la limita) Boala tip III este rezultatul deficitului enzimei de liza a ramificatiilor glicogenului. Enzima de liza a ramificatiilor si fosforilaza sunt responsabile de degradarea completa a glicogenului; cand enzima de liza a ramificatiilor este deficitara, liza glicogenului este incompleta si se acumuleaza un glicogen anormal care prezinta lanturi externe scurte si care seamana la limita cu dextrina.


Semne clinice si de laborator Deficitul de enzima de liza a ramificatiilor glicogenului determina hepatomegalie, hiperglicemie, statura scurta, miopatie scheletala variabila si cardiomiopatie. Afectiunea implica de obicei atat ficatul, cat si musculatura si este denumita boala cu stocare de glicogen tip lila. Totusi, la aproximativ 15% din pacienti afectiunea pare sa implice doar ficatul si in acest caz este clasificata ca tip Ulb.In timpul perioadei infantile si a copilariei, boala poate fi aproape de nediferentiat de tipul I de boala deoarece hepato-megalia, hipoglicemia, hiperlipidemia si retardarea cresterii sunt comune in ambele tipuri de afectiuni. Poate fi prezenta splenomegalia, dar in tipul III rinichii nu sunt mariti. Este remarcabil faptul ca la majoritatea pacientilor cu tipul III de afectiune hepatomegalia si simptomele hepatice se amelioreaza cu varsta si frecnt dispar dupa pubertate. Ciroza hepatica franca este rara, exceptand pacientii japonezi.
La pacientii cu afectare musculara (tipul lila), slabiciunea musculara este in general minima in timpul copilariei, dar poate deni sera in timpul celei de a 3-a sau a 4-a decade de viata, cand se manifesta ca slabiciune usor progresiva si astenie musculara. Modificarile electromiografice (EMG) sunt corespunzatoare miopatiei generalizate, iar conducerea nervoasa poate fi anormala. Hipertrofia ntriculara este frecnta, dar disfunctia cardiaca franca este rara. Simptomele hepatice pot fi atat de usoare, incat diagnosticul nu este silit pana la varsta adulta, cand devine manifesta boala neuro-musculara.
Hipoglicemia, hiperlipidemia si cresterea transaminazelor hepatice apar in copilarie. In contrast cu boala tip I, cetoza de infometare predomina si concentratiile sangvine de lactat si acid uric sunt in general normale. Administrarea de glucagon la 2 ore dupa o masa determina o crestere normala a glucozei sangvine, dar dupa un post de noapte glucagonul poate sa nu determine nici o modificare in nilul glucozei sangvine. Nilurile de creatin-kinaza serica pot fi folosite uneori pentru a identifica pacientii cu implicare musculara, dar nilurile normale nu exclud deficitul enzimei musculare.
Histologia hepatica se caracterizeaza prin distensie generalizata a hepatocitelor de catre glicogen si prin prezenta de septuri fibroase. Fibroza si lipsa de lipide diferentiaza tipul III de glicogenoza de tipul I. Fibroza poate varia de la fibroza periportala minima la ciroza inicronodulara si pare, in majoritatea cazurilor, sa fie neprogresiva.
Diagnostic in boala cu stocare de glicogen tip lila, activitatea deficitara a enzimei de liza a ramificatiilor poate fi demonstrata la nilul ficatului, musculaturii scheletice si inimii. in contrast, pacientii cu tip Illb prezinta deficitul acestei enzime doar la nilul ficatului, nu si la nilul musculaturii. Diagnosticul definitiv si desemnarea subtipului de boala necesita teste enzimatice, efectuate atat la nilul ficatului, cat si al musculaturii.


TRATAMENT

Tratamentul dietetic este mai putin strict fata de tipul I. Daca este prezenta hipoglicemia, mesele frecnte bogate in hidrocarbonate cu cereale cu amidon ca supliment sau alimentarea cu picatura pe timpul noptii sunt eficiente. Dieta cu continut proteic crescut in timpul zilei plus perfuzia enterala continua cu proteine pe timpul noptii pot fi incercate la pacientii cu miopatie, dar nu este silit daca un astfel de regim este eficient. Pacientii nu necesita restrictia dietetica de fructoza si galactoza asa cum se intampla la cei cu tipul I de boala.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai