Hepatita virala este o infectie virala a ficatului, care face ca acesta sa se mareasca si il impiedica sa lucreze corect si eficient. Ai neie de un ficat sanatos.
Cuprins:
Hepatita virală de tip a |
sus  |
Ficatul face multe lucruri pentru a te ţine īn viaţă:
■ luptă īmpotriva infecţiilor şi opreşte sāngerarea;
■ īnlătură substanţele toxice şi alte otrăvuri din sānge;
■ īnmagazinează energie pentru momentul cānd vei avea nevoie.
Cei mai mulţi oameni au auzit de diferitele tipuri de hepatită cauzate de virusuri, cum sunt hepatita de tip A, cea de tip B sau cea de tip C. Astăzi se cunosc deja īncă multe alte tipuri virale. Trebuie ştiut īnsă că hepatita are şi alte cauze, de obicei toxice, īn apariţia ei fiind implicate inclusiv unele medicamente, folosirea alcoolului pentru mult timp şi expunerea la diferite chimicale industriale. Hepatita virală se poate lua de la o persoană la alta, dar celelalte tipuri, nu.
Ce cauzează hepatita virală de tip A?
Hepatita A este cauzată de un virus numit virusul hepatitei A. Un virus este un microorganism care cauzează o anume boală, printr-o infecţie la nivelul unui organ īn care se localizează. Alteori infecţia se generalizează. (De exemplu, gripa este cauzată de un virus.) Oamenii pot să transmită virusurile de la unii la alţii.
Cum pot să iau hepatita A?
Hepatita A se ia prin contact cu cineva care are infecţia. Poţi lua hepatita A dacă mănānci ceva pregătit de o persoană cu hepatită A sau dacă bei apă care a fost contaminată prin contactul cu această persoană.
Cine poate lua hepatita A?
Oricine! Dar unele persoane sunt mai predispuse decāt altele:
■ persoanele care trăiesc īmpreună cu cineva care are hepatită A;
■ persoanele care lucrează īn centre de īngrijire, spitale de boli contagioase;
■ persoanele care călătoresc īn zone unde hepatita A este foarte frecventa din cauza precarităţii condiţiilor de igienă.
Care sunt simptomele bolii?
Hepatita A are, de multe ori, simptome asemănătoare gripei:
■ senzaţie de oboseală,
■ stare de rāu de la stomac,
■ febră,
■ lipsa poftei de māncare,
■ diaree,
■ urină de culoare galben-īnchis,
■ fecale deschise la culoare,
■ sclerele ochilor şi pielea de culoare galbenă,
■ māncărimea pielii.
Este posibil īnsă ca unele persoane să nu aibă niciunul dintre simptome sau să fie atāt de uşoare, īncāt să nu fie băgate īn seamă. Aceste persoane sunt cele mai periculoase din punctul de vedere al contagiozităţii.
Cum se tratează hepatita A?
Mulţi oameni care au hepatită de tip A se fac bine singuri, īn cāteva săptămāni. Vindecarea este spontană, fără niciun tratament special, īn cele mai multe cazuri. Este recomandată doar odihna, evitarea alcoolului şi un regim simplu, de cruţare a ficatului. Medicamentele care se iau sunt doar simptomatice (vitamine, hepatoprotectoare).
Cum ne putem proteja de această boală?
Măsurile care trebuie luate sunt foarte simple:
■ Spălaţi-vă īntotdeauna māinile după folosirea toaletei şi īnainte de masă.
■ Beţi doar apă īmbuteliată, dacă sunteţi īntr-o altă ţară, unde nu cunoaşteţi calităţile apei de la robinet.
■ Nu intraţi īn contact cu persoane bolnave, aflate īn prima parte de evoluţie a bolii. Se consideră că apariţia icterului (a īngălbe-nirii pielii) coincide, īn mare, cu dispariţia contagiozităţii.
■ Interesaţi-vă şi luaţi īn consideraţie posibilitatea de a vă vaccina īmpotriva hepatitei A. Un vaccin este un medicament pe care īl iei cānd eşti sănătos, pentru a nu te īmbolnăvi. Vaccinul īţi īnvaţă corpul să atace anumiţi viruşi, ca cel al hepatitei A. Copiii pot fi vaccinaţi după ce īmplinesc 2 ani şi se dă o singură injecţie. Copiii īntre 2 şi 18 ani au nevoie de trei injecţii. Acestea īşi pierd efectul după un an. Adulţii primesc două-trei injecţii după 6-12 luni. Este o cale eficientă de a fi protejat.
Hepatita virală de tip b |
sus |
Hepatita virală de tip B este şi ea, ca şi hepatita virală de tip A, o boală inflamatorie a ficatului, dar mult mai gravă prin capacitatea ei de cronicizare. Infecţia cu virusul hepatitei B poate fi diagnosticată făcānd anumite teste speciale din sānge.
Virusul hepatitei B se ia de la o persoană la alta prin lichide corporale, inclusiv sānge, lichid seminal (din spermă) şi fluide vaginale (inclusiv sānge menstrual). Virusul poate fi transmis de o mamă copilului īn timpul sarcinii. Cei mai mulţi oameni fac infecţia cu virus de tip B īn timpul adolescenţei sau la maturitate.
Infecţia acută se vindecă de obicei singură, fără tratament. Unii bolnavi nu au niciun simptom. Mulţi dintre cei cu simptome se simt bine īn 2-3 săptămāni şi īşi revin complet după 4-8 săptămāni. La alţii, recuperarea ia mai mult timp, dar īn final se realizează. Infecţiile cronice apar cānd virusul hepatitei B continuă să fie prezent īn ficat şi sānge pentru 6 luni sau mai mult. Infecţia cronică poate duce la afecţiuni serioase, cum sunt ciroza şi cancerul de ficat.
Infecţia cronică se dezvoltă īn pānă la 90% dintre copiii infectaţi la naştere, īn 30% dintre copiii infectaţi īntre 1 şi 5 ani şi īn aproximativ 6% dintre cei infectaţi după vārsta de 5 ani.
Două medicamente sunt folosite pentru a trata hepatita de tip B cronicizată: interferon alfa-2b (fiole injectabile) şi lamivudinā (tablete). Fiecare medicament are avantaje şi dezavantaje. Fiecare este eficient pe termen iung la mai puţin de jumătate dintre pacienţii care le iau. Specialiştii prescriu lamivudinā mai degrabă decāt interferon, pentru că este mai ieftin şi nu are aproape niciun efect secundar, dar de cele mai multe ori tratamentul este combinat.
Vaccinarea poate preveni infecţia cu hepatita B; vaccinul are o eficacitate de 95%. Deşi vaccinul nu este folosit pe scară largă printre adulţi, cei cu risc la infecţie ar trebui vaccinaţi. Prevenire
Te poţi proteja de infecţia cu virusul hepatitei B evitānd contactul cu fluidele corporale ale unei persoane ale cărei sănătate şi istorie sexuală nu le cunoşti. Pentru a preveni infecţia:
■ Evită relaţiile sexuale cu persoane necunoscute.
■ Foloseşte prezervativul īn caz de orice dubiu cu privire la starea de sănătate a partenerului.
■ Nu īmprumuta ace, seringi folosite sau chiar numai desfăcute din ambalajul original.
■ Poartă mănuşi de latex sau cauciuc, dacă trebuie să atingi sānge.
■ Nu īmprumuta periuţa de dinţi sau lamele de ras.
■ Nu accepta, la coafură, manichiură, frizerie, utilizarea forfecu-ţelor, a briciului etc. de care nu eşti sigur că au fost sterilizate (nu doar spălate!).
■ Vaccinul īmpotriva hepatitei B este cea mai eficientă cale de prevenire a infecţiei cu acest virus. Vaccinul are o eficacitate de pānă la 95% īmpotriva infecţiei, dacă faci toate injecţiile din seria de vaccinuri - 3 injecţii date la diferite intervale. Vaccinul asigură protecţie īmpotriva infecţiei pentru cel puţin 12 ani.
Vaccinarea este recomandată īndeosebi pentru următoarele categorii cu risc mai crescut:
■ toţi nou-născuţii;
■ orice persoană de 18 ani sau mai tānără, care nu a primit vaccinul;
■ persoanele care īşi injectează droguri ilegale;
■ persoanele care au avut mai mult de un partener de sex īn ultimele 6 luni sau care au o istorie cu boli cu transmitere sexuală;
■ bărbaţii homosexuali;
■ persoanele care au probleme de coagulare a sāngelui, cum este hemofilia, şi care au primit factori coagulanţi de la donatori umani;
■ persoanele care au boli grave la rinichi şi au nevoie ca sāngele lor sā fie filtrat periodic de un aparat special de hemodializă;
■ persoanele care lucrează īn domeniul sănătăţii şi care sunt expuse la contactul cu sānge īn diferite ocazii;
■ personalul şi rezidenţii unei īnchisori sau instituţii pentru handicapaţi;
■ persoanele care vor petrece mai mult de 6 luni īn părţi ale lumii unde hepatita de tip B este frecventă sau unde un mare număr de oameni au o asemenea infecţie cronică. Asemenea zone sunt: Asia de Sud-Est şi Centrală, insulele din Pacificul de Sud, Bazinul Amazonului, Orientul Apropiat, Africa, Europa de Est şi China.
In unele cazuri, medicul poate cere un test postvaccin, pentru a se asigura că persoana a dezvoltat imunitate la virusul hepatitei B. Aceste teste sunt recomandate celor care au o schimbare majoră īn statusul sistemului imunologic, lucrătorilor din domeniul sănătăţii, persoanelor care fac sex cu parteneri care au infecţie cronică cu virus B. Dacă eşti expus la virus īnainte să primeşti cele trei injecţii din serie, ar trebui să primeşti o doză de imunoglobulinā de tip hepatită B (IGHB) cāt de curānd posibil. īn cele mai multe cazuri, IGHB va preveni infecţia pānă cānd vaccinul īşi face efectul.
Dacă ai făcut sex cu cineva care are hepatită de tip B, dar nu ai primit cele trei vaccinuri, ar trebui să primeşti o injecţie cu IGHB; īn continuare vei primi un alt vaccin de acelaşi fel, īn termen de 14 zile de la expunere.
hepatita virală de tip c |
sus |
Şi acest tip de hepatită este o inflamaţie a ficatului cauzată de un anume virus, la fel ca hepatita de tip A şi cea de tip B. Ca şi hepatita de tip B, şi hepatita de tip C poate fi diagnosticată la testul din sānge.
Etapa acuta a bolii, care apare la două săptămāni-şase luni după infecţie, este de obicei atāt de uşoară, īncāt bolnavii nici nu ştiu că sunt bolnavi. Aproximativ 80% dintre bolnavii care sunt infectaţi cu acest virus dezvoltă o infecţie cronică, aceasta īnsemnānd că ei vor fi infectaţi pentru cāţiva ani, adesea pentru tot restul vieţii lor. Majoritatea bolnavilor cu infecţie cronică cu virus C nu vor dezvolta afecţiuni severe ale ficatului. Totuşi, īn timp, pānă la 20% dintre cei care au infecţie cronică dezvoltă ciroză hepatică. Dintre aceştia, 1-4% dezvolta cancer de ficat. Afecţiunea ficatului cauzată de infecţia cu virus de tip C este cel mai frecvent motiv pentru transplantul de ficat, īn SUA.
Bolnavii, de cele mai multe ori, nu ştiu cā au virusul hepatitei C īn organism pānă cānd nu donează sānge. Tot sāngele donat este testat pentru hepatită C şi pentru o serie de alte boli. Donatorii al căror sānge este infectat cu acest virus nu pot dona sānge.
Hepatita cronică, după infecţia virală de tip C, poate fi tratată cu medicamente pentru infecţiile virale. Tratamentul standard combină două medicamente antivirale: interferon şi ribavirină. Totuşi acest tratament nu este o opţiune pentru oricine şi doar 30-40% dintre cei care primesc antivirale sunt vindecaţi de infecţie. Unele studii arată că un nou tratament care foloseşte interferon cu acţiune lungă īn timp, peginterferon, combinat cu ribavirină, poate stopa virusul mai eficient decāt interferonul şi ribavirină simple.
Factori care pot creşte riscul de infectare
Există două categorii de factori: care pot fi controlaţi şi care nu pot fi controlaţi.
Factori de risc pe care īi poţi controla
■ īmprumutul acelor şi al altor instrumente (linguri, apă) folosite pentru a injecta sau a lua droguri ilegale.
■ Să faci sex cu mai mult decāt un partener sau sex neprotejat cu cineva care are mai mulţi parteneri de sex. Riscul este şi mai mare dacă eşti infectat cu o boală cu transmitere sexuală sau HIV.
■ Să faci sex cu un partener care are infecţia cu virus C. Totuşi, īn cuplurile stabile, există un risc scăzut de infectare cu virus C, deşi riscul nu este zero. Asemenea cupluri ar fi bine să folosească prezervative.
■ Străpungerea urechilor sau a altor părţi ale corpului sau un tatuaj făcute cu echipament nesterilizat.
■ Acupunctura făcută cu ace care nu au fost sterilizate corect.
■ Manichiură, pedichiură, frizerie făcute cu instrumente nesterilizate.
■ Activitate īn domeniul sănătăţii, unde eşti expus la sānge proaspăt sau unde poţi fi īnţepat cu un ac folosit.
Factori de risc pe care nu īl poţi controla
■ Nevoia de a avea sāngele filtrat de un aparat de hemodializă, pentru că rinichii tăi sunt incapabili să o facă (īn caz de insuficienţă renală cronică).
■ Sarcină dintr-o mamă infectată cu virus de tip C.
■ Convieţuirea cu cineva care este infectat cu virusul hepatitei C.
■ Primirea de sānge, produse cu sānge sau un organ solid transplantat (rinichi, ficat, pancreas) de la un donator.
■ Primirea de factori coagulanţi concentraţi la un bolnav cu hemofilie.
Prevenire
Nu există vaccin care să prevină infecţia cu virus hepatic de tip C. Noi corpusculi din virusul originar se pot dezvolta şi aceştia nu sunt afectaţi de vaccinul īmpotriva virusului originar. Aceasta complică eforturile de a crea un vaccin eficace.
Totuşi poţi reduce riscul:
■ Nu-ţi injecta droguri ilegale. Orice injecţie īţi faci, nu īmprumuta ace sau alte instrumente de la alţii.
■ Practică sexul cu un partener stabil.
■ Dacă lucrezi īn domeniul sănătăţii, urmează regulile instituţiei īn ceea ce priveşte mănuşile protectoare şi īmbrăcămintea şi pentru īndepărtarea acelor şi a altor obiecte contaminate.
■ Dacă vrei să-ţi faci un tatuaj sau să-ţi străpungi pielea, asigură-te că instrumentele au fost sterilizate.
■ Dacă ai o operaţie care nu este urgentă şi o transfuzie de sānge este necesară, ia īn considerare ideea de a dona propriul sānge īnainte de operaţie. Totuşi riscul de a face o asemenea infecţie la o transfuzie de sānge este foarte mică.
Dacă ai deja hepatită cu virus C, trebuie să iei măsuri pentru a nu o răspāndi:
■ Dacă īţi faci anumite tratamente injectabile, nu īmprumuta ace sau alte echipamente.
■ Informează-ţi partenerul de sex despre starea ta. Foloseşte īntotdeauna un prezervativ cānd faci sex.
■ Păstrează tăieturile, zgārieturile şi băşicile acoperite, pentru ca ceilalţi să nu intre īn contact cu sāngele tău sau cu alte fluide corporale.
■ Nu dona sānge, spermă, organe şi ţesuturi.
■ Spală temeinic cu apă şi dezinfectează orice obiect care a venit īn contact cu sāngele tău.
■ Nu-ţi īmprumuta periuţa de dinţi, lama şi nimic care ar putea avea sāngele tău pe el.
■ Mamele care au fost infectate nu trebuie să evite alăptatul la sān. Ele trebuie doar să aibă o grijă specială pentru a evita crăparea mameloanelor.
Hepatita virală de tip a
